ICCJ. Decizia nr. 220/2006. Penal
| Comentarii |
|
Petiționara SC A.U. București SA a depus, la data de 17 decembrie 2004, o sesizare înregistrată sub nr. 3081/C/2004 la cabinetul procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. La data de 5 ianuarie 2005 s-a constituit la nivelul secției de urmărire penală și criminalistică dosarul nr. 11/P/2005.
în plângerea formulată, SC A.U. București SA sesizează asupra faptului că M.M., în calitate de ministru al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, a refuzat cu rea-credință eliberarea unui certificat constatator al proprietății asupra unui teren de 8,9 ha, deși fusese obligat prin hotărârea judecătorească irevocabilă.
Se arată că prin decizia civilă nr. 6929 din 14 septembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 7054/2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, s-a dispus obligarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului să emită în favoarea SC A.U. București SA un certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 89.830 mp, situat în municipiul București. Prin aceeași hotărâre s-a anulat parțial (pentru aceeași suprafață) certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.09 și nr. 0733 din 4 aprilie 2000, emis de acest minister în favoarea S.N.A.I.B.B. SA.
începând cu data de 23 septembrie 2004, SC A.U. București SA a solicitat în repetate rânduri ministrului M.M. să execute hotărârea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu adresa nr. 1293 din 6 octombrie 2004, Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului prin D.G.C. a răspuns unei singure notificări adresate SC A.U. București SA, susținându-se că aceasta din urmă este obligată să depună la minister o documentație tehnică și să transmită componența comisiei de stabilire și evaluare a terenului.
în plângere se mai arată că documentația la care se face referire a fost depusă încă din 1998, iar evaluarea terenului este necesară ulterior emiterii ordinului în vederea modificărilor care s-ar fi impus în actele constitutive ale SC A.U. București SA.
La data de 21 decembrie 2004 a fost înregistrată la același parchet o nouă plângere formulată de SC A.U. București SA, înregistrată la secția de urmărire penală și criminalistică în data de 5 ianuarie 2005, sub nr. 24726/04/35/2005.
Prin rezoluția din 10 ianuarie 2005, lucrarea a fost conexată la dosarul cu nr. 11/P/2005.
Plângerea este formulată împotriva ministrului M.M., a conducerii S.N.A.I.B.B. SA - C.S., I.O., F.F.P., Ț.A.O., B.L.M., precum și împotriva notarului public L.M., avocatului I.B.N. și directorului general al SC M.C. SRL, U.D.
în sesizare se face referire la hotărârea judecătorească menționată și în prima plângere și la obligația de a face stabilită de instanță în sarcina Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Se arată că la sfârșitul lunii decembrie 2004, prezentându-se la sediul ministerului pentru a face demersuri în vederea emiterii ordinului, reprezentanții SC A.U. București SA au luat la cunoștință că o suprafață de aproximativ 2,3 ha din terenul ce ar fi revenit societății a fost înstrăinat de S.N.A.I.B.B. SA prin perfectarea unui contract de schimb de terenuri cu persoanele fizice N.I.B. și N.C.
în actul de sesizare se menționează că la baza încheierii convenției au stat mai multe înscrisuri cu conținut fals și acordul conducerii ministerului, al ministrului M.M., cu toate că avea știință despre litigiul existent și dreptul societății A.U.
Astfel, se susține că U.D. (reprezentantul SC M.C. SRL, administratorul judiciar desemnat de instanța de judecată în procesul privind falimentul SC A.U. București SA) a întocmit și a remis spre folosire reprezentanților S.N.A.I.B.B. SA o adresă prin care se atestă în fals că "suprafața de 2,3 ha nu face obiectul pretențiilor SC A.U. București SA pentru obținerea titlului de proprietate". Punctul de vedere al administratorului judiciar fusese solicitat de S.N.A.I.B.B. SA, prin directorul general C.S.
La întocmirea documentației tehnice necesară lotizării terenului deținut de S.N.A.I.B.B. SA și perfectării contractului de schimb, directorul general C.S. a declarat în fals în cererea nr. 1040/2004 (adresată executantului lotizării) că nu există litigii referitoare la limitele proprietății pe care le-a indicat persoanei autorizate și nici litigii de altă natură, cu toate că exista pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție litigiul finalizat prin hotărârea arătată anterior.
De asemenea, se arată că actul de lotizare autentificat sub nr. 2732 din 10 noiembrie 2004 a avut ca temei certificatul de atestare a dreptului de proprietate anulat parțial de înalta Curte de Casație și Justiție.
Se mai arată că perfectarea contractului de schimb, autentificat sub nr. 3053 din 13 decembrie 2004 la B.N.P. L.D., a avut loc cu aprobarea Consiliului de Administrație și A.G.A. ale S.N.A.I.B.B. SA.
La aceeași dată, 13 decembrie 2004, B.N.P. L.D. a autentificat sub nr. 3043 contractul de vânzare-cumpărare prin care N.I.B. și N.C. au devenit proprietari asupra terenului pe care l-au oferit la schimb S.N.A.I.B.B. SA.
Se sugerează că în realitate beneficiar al contractului de schimb ar fi G.M., acționar și administrator la SC S.C. SRL, firmă care încheiase cu S.N.A.I.B.B. SA un contract având ca obiect închirierea tocmai a suprafeței de teren arătate în contractul de schimb; convenția de locațiune nu și-a produs efectele, întrucât terenul era în litigiu.
Prin Ordonanța nr. 11/P/2005 dată în dosarul nr. 11/P/2005 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.M., deputat, fost ministru la Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen. și art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și constituirea unui nou dosar penal, care se declină în favoarea P.N.A., în vederea efectuării de cercetări față de C.S. ș.a. pentru comiterea mai multor infracțiuni conexe celor de corupție.
în motivarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de M.M. s-a reținut că urmărirea penală nu a putut dovedi vreo contribuție a fostului ministru M.M. la încheierea contractului de schimb și, de asemenea, nu se poate reține în sarcina acestuia o vinovăție de natură penală în legătură cu neexecutarea hotărârii înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care executarea presupunea activități prealabile, cu participarea nemijlocită a creditorului obligației de executat activități desfășurate inclusiv în lunile decembrie 2004 și ianuarie 2005 (spre exemplu, depunerea unei liste privind comisia de stabilire a grănițuirilor cu două zile înainte de formularea plângerii).
Prin rezoluția nr. 1057/244/N/2005 din 12 iulie 2005, procurorul șef al secției de urmărire penală și criminalistică al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată plângerea formulată de SC A.U. București SA împotriva soluției dată de procuror în cauza înregistrată sub nr. 11/P/2005.
SC A.U. București SA și A.S., acționar majoritar, au formulat plângere împotriva ordonanței din data de 23 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 11/P/2005 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 2781C. proc. pen., solicitând desființarea acesteia.
Se motivează în esență, că soluția este netemeinică, întrucât din actele dosarului rezultă că fostul ministru, actualul deputat M.M. a avut cunoștință și a participat la schimbul de terenuri înfăptuit prin falsuri de reprezentanții A.I.B.B. împreună cu celelalte persoane implicate.
Se mai arată că succesiunea evenimentelor indică fără dubii, vinovăția lui M.M. care, cu știință, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, a refuzat îndeplinirea unui act (eliberarea certificatului de atestare) la care a fost obligat de instanța supremă și, de asemenea, a dispus ca punerea în executare a hotărârii judecătorești să se facă într-o manieră defectuoasă.
Analizând dosarul cauzei și motivele invocate prin plângerea adresată instanței, înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor urma.
Soluția dată prin ordonanța din 23 mai 2005 de neîncepere a urmăririi penale față de M.M. este insuficient fundamentată, fără o analiză completă a aspectelor invocate în sesizarea formulată de SC A.U. București SA.
Procurorul invocă dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) și c) C. proc. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248 C. pen. și art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, fără însă a arăta concret, care faptă nu a fost săvârșită de persoana împotriva căreia s-a formulat plângerea sau cărei fapte îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și care este acest element.
Pe de altă parte, deși faptele reclamate se aflau într-o evidentă legătură de conexitate, pentru "C.S. și alții" se dispune disjungerea și constituirea unui nou dosar penal, care se trimite la P.N.A. (la acea dată) în vederea efectuării de cercetări pentru comiterea mai multor infracțiuni conexe celor de corupție.
Cu o motivare sumară, doar pentru M.M. se pronunță o soluție de neîncepere a urmăririi penale în condițiile în care faptele reclamate de petiționară nu au fost pe deplin cercetate.
Astfel, petiționara a reclamat refuzul lui M.M., în calitate de ministru la M.T.T.C., de eliberare a unui certificat constatator al proprietății, conform obligației stabilite prin decizia civilă nr. 6929 din 14 septembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ. Sunt invocate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ așa cum a fost modificată, conform cărora: "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea administrativă este obligată să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii irevocabile se va face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii." Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că "în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității administrative sancțiunea prevăzută la art. 10 alin. (3), iar reclamantului i se vor putea acorda daune pentru întârziere."
Sub acest aspect, procurorul arată că nu se poate reține în sarcina lui M.M. "o vinovăție de natură penală" în legătură cu neexecutarea hotărârii, în condițiile în care executarea presupune activități prealabile.
Petiționara afirmă însă, că, M.T.T.C. a fost obligat necondiționat să elibereze certificatul de atestare a proprietății, fără reluarea procedurii prevăzute de H.G. nr. 834/1991, apărări care nu au fost verificate.
Lista cu comisia de stabilire a grănițuirilor invocată de procuror a fost cerută de reprezentanții ministerului, iar petiționara, referitor la această solicitare, face vorbire despre încheierea unui Protocol, întocmit de P.E., director al Departamentului juridic al M.T.T.C. și care nu a fost audiată, deși s-a solicitat acest lucru.
De asemenea, nu s-a clarificat consemnarea făcută de S.S. pe nota din 2 noiembrie 2004 care a fost transmisă către A.I.B.B., în care se arată: "domnul M. a fost de acord cu acest mod de soluționare. Rog declanșați procedura legală".
Petiționara susține că "domnul M." nu poate fi decât "domnul M.M." sau "domnul M." sau "domnul ministru", iar "acest mod de soluționare" arată că acesta era la curent cu tergiversarea punerii în executare a hotărârii, aspecte care, de asemenea, trebuiau elucidate.
Nu s-a menționat în ordonanță cine a semnat mandatele reprezentanților M.T.T.C. pentru a participa la A.G.A. din 9 noiembrie 2004 în care s-a aprobat încheierea contractului de schimb.
De asemenea, nu s-au făcut verificări în ceea ce privește adresa nr. 2383 MM din 16 august 2004, trimisă de la Cabinetul ministrului M.M., despre care petiționara afirmă că este semnată sau contrasemnată de M.M.
Erau necesare verificări și în ceea ce privește condițiile în care A.I.B.B., cu avizul M.T.T.C., ulterior pronunțării deciziei nr. 6929/2004, a închiriat lotul de 23.392 mp teren, care mai târziu a făcut obiectul contractului de schimb.
în aceeași ordine de idei era necesară și audierea lui U.D., administrator al SC M.C. SRL, întrucât atât N.I.B., A.I.B.B. cât și notarul L.M. au invocat că Societatea A.U. a fost de acord cu acest schimb prin administratorul său judiciar M.C. SRL.
Față de cele mai sus-prezentate, Curtea, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va admite plângerea și va desființa ordonanța în ceea ce privește neînceperea urmăririi penale față de M.M.
Cauza se va trimite procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru a se clarifica următoarele aspecte:
- în ce măsură M.M. a respectat dispozițiile Legii nr. 29/1990 în ceea ce privește punerea în executare a deciziei nr. 6929 din 14 septembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ;
- verificarea apărărilor petiționarei, în sensul că nu mai era necesară reluarea procedurii prevăzută de H.G. nr. 834/1991;
- audierea martorei P.E., director al Departamentului juridic al M.T.T.C., în legătură cu Protocolul întocmit de aceasta la care face referire petiționara;
- clarificarea consemnării făcută de S.S. pe nota din 2 noiembrie 204, transmisă către A.I.B.B., în care se arată "domnul M. a fost de acord cu acest mod de soluționare. Rog declanșați procedura legală", se impune stabilirea identității "domnului M." și a înțelesului expresiei "acest mod de soluționare";
- cine a semnat mandatele reprezentanților M.T.T.C. pentru a participa la A.G.A. din 9 noiembrie 2004 în care s-a aprobat încheierea contractului de schimb;
- verificări în ceea ce privește adresa nr. 2383/MM din 16 august 2004;
- verificarea condițiilor în care A.I.B.B., cu avizul M.T.T.C., a închiriat lotul de 23.392 mp teren ce a făcut obiectul contractului de schimb;
- audierea lui U.D., administrator al M.C. SRL.
Conform art. 333 alin. (2) C. proc. pen., procurorul a avut în vedere faptele și împrejurările mai sus-menționate, precum și orice alte probe pe care le-a considerat necesare, s-au impus reanalizarea cauzei pentru clarificarea aspectelor sesizate în plângerea formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 25/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 26/2006. Penal → |
|---|
