ICCJ. Decizia nr. 1992/2006. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1992/2006
Dosar nr. 2282/1/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 3/ F din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis excepţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a constatat inadmisibilă cererea de recunoaştere a sentinţei penale nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel din Veneţia (Italia) depusă de petentul A.L.
A mai constat că sus-numitul a fost condamnat, la 3 ani şi 6 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel din Veneţia (Italia) din care a executat efectiv 3 ani (16 iulie 2001 – 10 iulie 2004) fiind liberat anticipat prin Ordinul nr. 87 din 26 mai 2004 emis de Magistratul pentru Supraveghere din Verona, Italia.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea din 4 aprilie 2005, petentul A.L. a solicitat recunoaşterea unei hotărâri străine de condamnare, respectiv sentinţa penală nr. 1368 din 17 septembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel din Veneţia şi contopirea acesteia cu altă pedeapsă pronunţată de instanţele româneşti, sentinţa penală nr. 295 din 11 martie 2003 a Judecătoriei Galaţi prin care petentul a fost condamnat, la 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.
Înainte de începerea executării acestei pedepse petentul comisese alte infracţiuni similare pe teritoriul Italiei pentru care a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel din Veneţia.
Din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni petentul a executat 3 ani de la 16 iulie 2001 la 19 iulie 2004 dată când a fost liberat anticipat ca urmare a Ordinului nr. 87/2004 emis de Magistratul pentru Supraveghere din Verona, Italia.
În dovedirea celor susţinute petentul a ataşat la cerere Ordinul de executare pentru detenţiune nr. 445 din 6 decembrie 2003 a Biroului de executări penale din cadrul P.G.R.V. precum şi Ordinului nr. 87/2004 a Magistratului pentru Supraveghere din Verona.
Întrucât petentul nu s-a aflat în posesia hotărârii de condamnare din Italia pronunţată la 17 septembrie 2003 a solicitat ca prin intermediul autorităţilor competente ca şi alte acte, să se solicite pe cale oficială şi în final să fie recunoscută hotărârea străină şi contopită apoi cu pedeapsa aplicată petentului de instanţele româneşti şi pe cale de consecinţă, deducerea perioadei executate în Italia de la data de 16 iulie 2001 la 19 iulie 2004.
În urma demersurilor efectuate de instanţă prin Ministerul de Justiţie s-a obţinut de la autorităţile judiciare italiene sentinţa penală nr. 3168 din 17 septembrie 2003 şi alte înscrisuri .
La termenul din 7 decembrie 2005 petentul a renunţat la capătul de cerere privind contopirea celor două pedepse, menţinându-şi doar recunoaşterea hotărâri de condamnare (3 ani şi 6 luni) pronunţate de către autorităţile judiciare italiene.
Din probele şi actele existente la dosar rezultă într-adevăr că petentul A.L. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel din Veneţia la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea comisă pe teritoriul Italiei.
Pedeapsa a fost executată în perioada 16 iulie 2001 până la 19 iulie 2004 fiind liberat anticipat cu 6 luni mai devreme prin Ordinul nr. 87/2004 emis de Magistratul pentru Supraveghere din Verona-Italia (potrivit ordinului citat pedeapsa integrală urma să expire la 5 ianuarie 2005) .
În timp ce se afla în executarea pedepsei în Italia, pentru alte fapte comise în România [(infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.)] Tribunalul Galaţi prin sentinţa penală nr. 2267/2004, l-a condamnat la 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru care după rămânerea definitivă, instanţele române au solicitat extrădarea petentului pentru executarea acestei pedepse (mandat nr. 2951 din 11 martie 2003 emis de Tribunalul Galaţi).
Prin adresa nr. 69241 din 01 februarie 2005 a M.A.I. – B.N.I. a comunicat Ministerului Justiţiei că petentul a fost extrădat din Italia către autorităţile judiciare române la data de 31 ianuarie 2005.
Având în vedere ordinul de executare a pedepsei de 3 ani şi 6 luni în Italia ca şi Ordinul de liberare anticipată, la data extrădării petentul executase în întregime pedeapsa de 3 ani şi 6 luni care expira la data de 15 ianuarie 2005 (dată până la care este inclusă şi liberarea anticipată de 6 luni).
Instanţa de fond a constatat că cererea de recunoaştere şi executare a hotărârilor de condamnare străine este inadmisibilă atât pe fond cât şi din punct de vedere procedural.
Pentru a opera această recunoaştere este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală:
- cerere de recunoaştere şi executare formulată de autorităţile competente ale statului de condamnare
- la data formulării cererii petentul trebuie să se afle în executarea pedepsei aplicate de instanţele străine (Art. 115 paragraf 2, Capitolul I, Titlul V din Legea nr. 302/2004).
Or, din datele dosarului rezultă că autorităţile italiene nu au formulat o cerere de recunoaştere şi executare, iar petentul executare, iar petentul executase integral pedeapsa aplicată de instanţa italiană, respectiv Curtea de Apel din Veneţia.
Art. 129 din legea menţionată, prevede că după recunoaşterea hotărârii, la data primirii cererii de transferare condamnatul trebuie să mai aibă de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei, ceea ce nu e cazul, întrucât petentul a executat integral pedeapsa.
La data când acesta a fost extrădat de autorităţile italiene, 31 ianuarie 2005, executase în întregime pedeapsa de 3 ani şi 6 luni.
Din aceste motive, excepţia de inadmisibilitate invocată de parchet a fost admisă, iar cererea petentului de recunoaştere a hotărârii de condamnare a Curţii de Apel Veneţia a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei penale nr. 3/ F din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs condamnatul A.L.
El solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, recunoaşterea sentinţei penale nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel din Veneţia.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Motivele reiterate în recurs de condamnat sunt nefondate.
Pentru ca cererea de recunoaştere a unei hotărâri de condamnare pronunţată de o instanţă străină să fie recunoscută, art. 115 paragraf 2 din Legea nr. 302/2004 prevede cele două condiţii cumulative: cerere de recunoaştere din partea autorităţilor competente ale statului de condamnare şi ca petentul să fie în executarea pedepsei aplicate de instanţele acelui stat.
Or, datele dosarului relevă că nici una din aceste condiţii nu este îndeplinită. Autorităţile italiene nu au adresat cerere de recunoaştere a hotărârii de condamnare, iar petentul executase integral pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată de instanţa italiană.
În aceste condiţii, în mod legal şi temeinic, Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel galaţi şi a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.L. împotriva sentinţei penale nr. 3/ F din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1984/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2765/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
