ICCJ. Decizia nr. 2798/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2798/2006
Dosar nr. 24149/1/2005
(nr. vechi 7699/2005)
Şedinţa publică din 4 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 584 din 13 octombrie 2004, F.V., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 lit. b) C. pen., şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 4 februarie 2005, la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei (RON), daune morale, către partea civilă C.A.
S-a constatat că C.A.S. Cluj nu a formulat pretenţii civile.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 4 februarie 2005, iritat de faptul că vecinul său, partea vătămată C.A. o pipăia şi o strângea în braţe pe concubina inculpatului, martora F.E.S., acesta din urmăi-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în zona abdomenului, cu un cuţit, cauzându-i acesteia leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 251/ A din 24 noiembrie 2005, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj şi al părţii civile C.A., a desfiinţat sentinţa, numai cu privire la greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi sub aspectul laturii civile şi, rejudecând:
A condamnat pe inculpat la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a inculpatului de la 4 februarie 2005, la zi şi a menţinut starea de arest a acestuia.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 30.000 RON, daune morale către partea civilă C.A.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat menţinerea hotărârii primei instanţe, ca temeinică şi legală, susţinând, că, în mod greşit, instanţa de apel a majorat pedeapsa aplicată, prin înlăturarea prevederilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar, referitor la soluţionarea laturii civile, a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a achiesat să plătească suma de 30.000 RON, în loc de 3.000 RON.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului şi a dat acestora o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Astfel, fapta inculpatului, care după ce s-a întâlnit întâmplător cu partea vătămată în faţa blocului, concubina lui nefiind prezentă, i-a aplicat acesteia patru lovituri de cuţit, în zona abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, prezintă un grad ridicat de pericol social care nu este reflectat în pedeapsa aplicată de către instanţa de fond.
Reevaluând gradul ridicat de pericol social şi împrejurările comiterii faptei, instanţa de apel a constatat, în mod corect, că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond nu-şi poate realiza scopul de reeducare prevăzut de lege şi drept urmare, în mod justificat a majorat pedeapsa.
Nici cea de a doua critică a recurentului nu este întemeiată.
Sub acest aspect, declaraţia inculpatului, dată în cursul cercetării judecătoreşti, prin care arată că este de acord să plătească părţii civile despăgubirile solicitate este ulterioară declaraţiei de constituire de parte civilă, cu suma de 300 milioane lei, dată în cursul urmăririi penale de către partea vătămată, astfel că instanţele au reţinut, în mod corect, achiesarea, în totalitate, a inculpatului la cuantumul despăgubirilor solicitate de partea civilă C.A.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat F.V. împotriva deciziei penale nr. 251/ A din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 4 februarie 2005 la 4 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2766/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2818/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
