ICCJ. Decizia nr. 2765/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2765/2006
Dosar nr. 24899/3/2005
Şedinţa publică din 3 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1727 din 23 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul C.N. la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 18 mai 2005 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că a fost consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,36 grame heroină.
A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că, în urma unui denunţ înregistrat la 18 mai 2005 la D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti, formulat de numitul B.C., prin care se aducea la cunoştinţă că numitul C., identificat ulterior în persoana inculpatului N.C. este implicat în activităţi ilicite de comercializare de droguri de mare risc, s-a procedat la efectuarea activităţilor necesare prinderii şi identificării persoanei menţionate în denunţ.
La data de 18 mai 2005, organele de poliţie au procedat la consemnarea seriilor bancnotelor care au compus suma de 3.000.000 lei în cuprinsul unui proces-verbal, sumă destinată achiziţionării de heroină de către denunţător şi pusă la dispoziţie din fondurile speciale deţinute de Ministerul de Interne.
În aceeaşi zi, suma sus-menţionată a fost pusă la dispoziţia denunţătorului, după ce în prealabil s-a procedat la efectuarea unei percheziţii corporale asupra acestuia, constatându-se că nu deţine bunuri interzise la deţinere ori valori.
Întrucât inculpatul nu a putut fi contactat la numărul cunoscut de către denunţător, acesta s-a deplasat sub supravegherea organelor de poliţie în zona lacului Plumbuita din cartierul Colentina, loc unde, în apropierea terasei I. l-a întâlnit pe inculpat.
După o scurtă discuţie cu acesta, denunţătorului i s-a comunicat faptul că tranzacţia urmează să aibă loc pe malul celălalt al lacului, astfel că inculpatul a traversat lacul cu o barcă în timp ce denunţătorul s-a deplasat către locul de întâlnire pe o alee ce urma o traiectorie paralelă cu cea a lacului.
Organele de poliţie care au supravegheat permanent modul de derulare al evenimentelor, s-au apropiat de locul unde s-au reîntâlnit denunţătorul şi inculpatul, ocazie cu care a observat, cum între aceste două persoane a avut loc un schimb de obiecte, în acel moment considerându-se că tranzacţia a fost finalizată, organele de poliţie au intervenit, procedând la imobilizarea inculpatului.
Cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra acestuia s-a găsit suma de 3.000.000 lei compusă din bancnote ale căror serii corespundeau cu cele menţionate în procesul-verbal de înseriere.
Denunţătorul a predat organelor de poliţie două punguţe conţinând o substanţă pulverulentă de culoare bej cumpărată de la inculpat şi pentru care a plătit suma de 3.000.000 lei.
În urma expertizării s-a stabilit că cele două punguţe comercializate de inculpat conţin cantitatea de 0,36 grame de heroină în amestec cu cafeină şi griseofulvin.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei şi solicitând aplicarea unei pedepse sub minimul special, ţinând seama de circumstanţele sale personale.
La solicitarea inculpatului, Curtea a procedat la audierea acestuia, ocazie cu care inculpatul a recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunii, motivându-şi revenirea în faţa primei instanţe asupra declaraţiei date în faza urmăririi penale, prin aceea că ar fi fost sfătuit în acest sens de către avocatul său.
Prin Decizia penală nr. 101/ A din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul C.N. împotriva sentinţei penale sus menţionate ce a fost desfiinţată în parte, în sensul reducerii pedepsei de la 10 la 7 ani închisoare, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen., menţinându-se starea de arest.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport circumstanţele sale personale, respectiv faptul că, la momentul comiterii infracţiunii, era încadrat în muncă, era căsătorit şi are doi copii minori.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât modul şi mijloacele de săvârşire a faptei (a comercializat o cantitate mică de droguri de mare risc), cât şi circumstanţele sale personale (încadrat în muncă, căsătorit, are doi copii minori, a revenit asupra declaraţiilor nesincere date la cercetarea judecătorească, recunoscând în totalitate săvârşirea faptei, a comis fapta în stare de recidivă însă primul termen îl constituie o faptă ce nu are legătură cu traficul de droguri şi a fost comisă în anul 1997), date în raport de care a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare, care, chiar dacă vin în concurs cu starea de recidivă, pot conduce la coborârea pedepsei sub minimul special de 10 ani închisoare, respectiv la 7 ani închisoare.
Solicitarea recurentului, de a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa şi, pe cale de consecinţă, să fie redus şi mai mult cuantumul pedepsei, este nefondată, Înalta Curte apreciind că instanţa de apel a dat dovadă de suficienţă clemenţă atunci când a coborât pedeapsa sub minimul special, deşi erau incidente dispoziţiile art. 80 C. pen.
Ca atare, apreciind că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva deciziei penale nr. 101 din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 18 mai 2005 la 3 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2006. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 2766/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
