ICCJ. Decizia nr. 1984/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1984/2006

Dosar nr. 31890/2/2005

Şedinţa publică din 28 martie 2006

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 972 din 5 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de M.I. şi a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin contestaţia la executare formulată de condamnatul M.I., s-a contestat hotărârea judecătorească prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.

În motivare s-a arătat că nu au fost administrate probe în apărare nici la urmărirea penală şi nici în faza de judecată, în sensul că nu au fost audiaţi martorii pe care condamnatul i-a solicitat, nu s-a efectuat recunoaşterea din grup sau reconstituirea la faţa locului, doi dintre inculpaţi nu ştiu să scrie şi să citească, declaraţiile acestora fiind consemnate de anchetator, inculpaţii au fost audiaţi în cursul urmăririi penale, în lipsa unui apărător, nu au fost valorificate declaraţiile date în faţa instanţei de judecată.

A fost ataşat dosarul nr. 2071/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (supliment), în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 309 din 2 martie 2004.

La termenul de judecată din 5 iulie 2005, în faţa instanţei de fond, condamnatul şi-a precizat cererea susţinând că a formulat o contestaţie la executare, iar motivele sunt cele expuse şi precizate ulterior, că împotriva aceleiaşi hotărâri de condamnare a formulat şi o cerere de revizuire ce se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate de condamnat prin cererea formulată şi memoriul ataşat, aşa cum au fost reiterate şi precizate şi în faţa primei instanţe, s-a apreciat că acestea nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel condamnatul M.I., criticând-o pe aceleaşi motive cuprinse în contestaţia la executare adresată tribunalului.

Prin Decizia penală nr. 1013/ A din 20 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul, reţinând că aspectele invocate de condamnat nu se circumscriu celor expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. pen.

Nemulţumit, condamnatul M.I. a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

El reiterează motivele din contestaţie şi din apel.

Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.

Art. 461 C. proc. pen., reglementează instituţia contestaţiei la executare şi prevede în mod expres cazurile de la lit. a) la lit. d).

Aspectele invocate de recurentul contestator se referă la modalitatea în care au fost administrate probele în dosarul în care a fost condamnat precum şi la cuantumul pedepsei, negăsindu-se în textul menţionat, astfel că recursul va fi respins ca nefondat, iar recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 1013/ A din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1984/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs