ICCJ. Decizia nr. 2076/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2076/2006
Dosar nr. 2775/1/2006
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. 3970 din 15 iunie 2005, petentul I.N. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 367/VIII/1/2005, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe intimatul N.V. judecător la Judecătoria Agnita.
În motivarea plângerii, petentul a adus critici de nelegalitate şi netemeinicie rezoluţiei atacate, considerând că hotărârea judecătorească pronunţată de intimat, în calitate de judecător, a fost dată prin încălcarea legii, fără să fie administrate probe concludente.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a respins plângerea prin sentinţa penală nr. 13/2006 reţinând următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 30 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosar nr. 2974/2005, a fost respinsă plângerea formulată de petentul I.N. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 şi 289 C. pen., faţă de intimatul magistrat N.V., dispusă de procuror în dosarul nr. 181/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la 18 august 2004, soluţie menţinută de Procurorul General prin rezoluţia nr. 367/2005.
Prin Decizia penală nr. 5303 din 20 septembrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 4742/2005, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.N. împotriva sentinţei penale nr. 30/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, hotărârea rămânând definitivă.
Aşa fiind, Curtea constată că între plângerea dedusă judecăţii şi plângerea soluţionată definitiv prin sentinţa penală nr. 30/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia există identitate de părţi şi obiect, operând autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petentul care în esenţă a solicitat admiterea plângerii reiterând motivele invocate în plângerea introductivă.
Examinând cauza în raport de motivele invocate cât şi din oficiu se constată că recursul este nefondat.
Într-adevăr, aşa cum a reţinut şi instanţa fondului, în cauza privind pe petentul I.N. având ca obiect plângere împotriva rezoluţiei dată de Procurorul General în dosarul nr. 367/VIII/1/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe intimatul N.V. judecător la Judecătoria Agnita, s-a dat o hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5303 din 20 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, cum hotărârea dată de Curtea de Apel Alba Iulia este legală şi temeinică, urmează ca recursul formulat împotriva acestei hotărâri să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul I.N. împotriva sentinţei penale nr. 13 din 31 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2072/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2098/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
