ICCJ. Decizia nr. 207/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.207/2006
Dosar nr. 22209/1/2005
(nr. vechi 6726/2005)
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursurilor penale de faţă;
Potrivit lucrărilor din dosar se constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51/ D din 24 ianuarie 2005 Tribunalul Bacău, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, a hotărât condamnarea inculpatului D.G. la 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la despăgubiri materiale în sumă de câte 55.000.000 lei către părţile civile S.A.C. şi B.E.J. şi la câte 50.000.000 lei daune morale către fiecare parte civilă.
În baza art. 353 C. proc. pen., combinat cu art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurator instituit asupra unui teren în suprafaţă de 66,14,66 m.p., situat în jud. Bacău şi asupra unui grad din beton, cu o suprafaţă de 808,08 mp., construcţie situată pe terenul menţionat, până la concurenţa sumei de 210.000.000 lei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat 4 cuţite, aflate la camera de corpuri delicte a instanţei.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părţilor civile S.A.C. şi B.E.J. câte 7.500.000 lei, cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat angajat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească statului 12.000.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul D.G. şi victima B.V. au întreţinut relaţii de concubinaj începând cu anul 1980 şi au locuit împreună într-un apartament situat la parterul blocului pe Aleea Parcului din municipiul Bacău.
În dimineaţa zilei de 29 martie 2004, vecinii acestora au fost alarmaţi de strigătele de ajutor ale victimei, adresate martorului B.G., care a ieşit, primit în holul blocului, găsind-o pe victimă jos, plină de sânge, cu jumătatea superioară a corpului în holul blocului, iar cealaltă în apartamentul ei. La întrebările martorului cu privire la ce s-a întâmplat, victima a relatat că a fost lovită cu cuţitul de inculpat, relatare pe care a făcut-o şi martorului C.N., care locuia în acelaşi bloc, la etajul II şi a coborât şi el la parter. La faţa locului au venit şi alţi vecini, respectiv B.P. şi B.E., aceasta din urmă anunţând-o pe fiica victimei, S.A.C., care locuia într-un bloc vecin.
A fost chemată ambulanţa, dar în drum spre spital victima a decedat.
S-a mai reţinut că din raportul de constatare medico-legală, a rezultat că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei circulatorii acute generată de hemoragie externă masivă şi hemotorax drept, consecinţe directe ale multiplelor plăgi tăiate corporale, din care una penetrantă hemitorace drept cu intersectarea locului pulmonar drept.
Instanţa de fond a constatat că inculpatul a declarat că a lovit victima cu un cuţit, dar asupra împrejurărilor reale, în care s-a comis fapta, nu există alte probe directe, deoarece la momentul comiterii acesteia în apartament nu se afla decât el şi victima, iar din declaraţiile martorilor care au venit imediat la locul faptei, a rezultat că victima le-a comunicat doar că inculpatul a lovit-o cu cuţitul, iar fiica acesteia, S.A.C. a afirmat că mama sa i-a precizat că a fost lovită de inculpat în spate, în timp ce ea se afla în baie.
Analizând mobilul faptei şi împrejurările în care s-au derulat evenimentele, instanţa de fond a arătat că prin declaraţiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală, cât şi în timpul judecăţii, acesta a susţinut, că în ziua de 28 martie 2004, în timp ce el şi victima, se aflau în autoturismul proprietatea acesteia, au fost implicaţi într-un accident de circulaţie, în procesul verbal de constatare a contravenţiei încheiat cu această ocazie, reţinându-se că el este vinovat de producerea accidentului. Deoarece autoturismul a fost grav avariat, între el şi victimă, au avut loc certuri prelungite şi pe parcursul nopţii de 28 martie 2004, în cadrul cărora, victima l-a ameninţat că îl va omorî dacă nu-i cumpără altă maşină. Potrivit declaraţiilor date, certurile au continuat şi în dimineaţa zilei de 29 martie 2004 şi la un moment dat, în timp ce se afla în dreptul bucătăriei, victima a luat un cuţit şi l-a lovit în piept şi în stomac, el apărându-se, a prins victima de mâini, aceasta a scăpat cuţitul, dar s-a dus în bucătărie şi a venit cu altul, aplicându-i inculpatului lovituri în aceleaşi zone, moment în care el a luat primul cuţit care era jos şi la rândul său, a lovit-o de două-trei ori pe victimă.
Prima instanţă, a constatat că şi inculpatul a fost internat concomitent cu victima în spital, cu diagnosticul de plăgi înjunghiate abdominale, dar că în urma examinării acestuia, s-a concluzionat prin actul medical respectiv că există elemente care pledează, cel mai probabil pentru auto provocarea lor.
Analizând apărările formulate de inculpat, instanţa de fond a reţinut că în nici una din cele trei declaraţii date pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a afirmat că el şi victima s-ar fi lovit concomitent sau că, în timp ce el lovea victima, aceasta ar fi continuat să-l lovească, ci dimpotrivă, a delimitat cele două acţiuni, precizând că mai întâi a fost el lovit şi apoi a lovit-o pe victimă.
Analizând actele de constatare încheiate cu ocazia cercetării la faţa locului, din care a rezultat că în unul din dormitoare s-a găsit un cuţit cu urme de sânge şi în aceeaşi încăpere, pe mânerul unui fotoliu, s-au găsit un maieu şi o bluză de pijama ale inculpatului, îmbibate cu sânge, instanţa de fond a apreciat că acesta şi-a schimbat îmbrăcămintea iniţială şi că a pus în dulap cuţitul, acţiuni interpretate ca o intenţie de a ascunde elemente esenţiale în stabilirea adevărului.
De asemenea, coroborând împrejurarea că în partea de jos a uşii de la baie s-a găsit înfiptă o lamă de cuţit, al cărui mâner a fost identificat pe o masă din sufragerie, cu faptul că s-au găsit urme de sânge în toate încăperile, instanţa de fond a constatat că spaţiul de conflict a fost mult mai mare decât cel prezentat de inculpat şi anume în dreptul bucătăriei.
În plus faptul că victima a prezentat o lovitură în toracică (posterior şi lateral), a fost apreciat că inculpatul a acţionat asupra ei, cel puţin odată, când era cu spatele la acesta, aspect pe care însă, de asemenea, nu l-a relatat.
S-a mai motivat că declaraţiile inculpatului au fost nesincere şi pentru că a susţinut că a lovit victima doar de două-trei ori, însă aceasta a prezentat leziuni (plăgi tăiate, înţepate, echimoze şi escoriaţii), dispuse în zone diferite ale corpului, inclusiv în zona mâinilor şi braţelor, acestea din urmă, fiind specifice atitudinii de autoapărare.
La stabilirea situaţiei de fapt, prima instanţă a avut în vedere şi declaraţiile martorului B.G. şi ale părţii civile S.A.C., care au arătat că în timp ce victima se afla în holul blocului, l-au surprins pe inculpat, având în mână un cuţit îndreptat spre gât, declaraţii apreciate ca fiind sincere, fiind date la mai puţin de 3 ore de la comiterea faptei, iar cei doi nu au avut posibilitatea de a se pune de acord în scopul denaturării adevărului.
În consecinţă, în raport de probele administrate, s-a considerat că inculpatul a comis infracţiunea de omor, iar apărările acestuia au fost nereale, construite în scopul înlăturării sau atenuării răspunderii sale penale.
Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond, a reţinut că cele două fiice ale victimei respectiv S.A.C. şi B.E.J. s-au constituit părţi civile cu câte 100.000.000 lei, fiecare, daune materiale, respectiv cheltuieli de înmormântare şi pomenile ulterioare, precum şi cele privind reamenajarea mormântului. De asemenea, au solicitat câte 2,5 miliarde lei daune morale, fiecare.
Cu privire la daunele materiale, din declaraţiile martorilor S.V. şi A.M., a rezultat că părţile civile au comandat executarea unui monument funerar în valoare de 90.000.000 lei, dar contradicţiile dintre cele două declaraţii au condus la concluzia că această lucrare nu a fost plătită, fiind vorba deci de un prejudiciu viitor şi incert, deoarece pot interveni elemente care să influenţeze întinderea sau chiar producerea lui (ex. refuzul lucrării pentru executarea necorespunzătoare).
Instanţa a constatat justificată însă suma de 110.000.000 lei solicitată de părţile civile pentru celelalte cheltuieli, deoarece aceleaşi martore au declarat că praznicile de înmormântare şi de 40 de zile s-au organizat la un local plătindu-se câte 400.000 lei pentru fiecare din cei 160 de practicanţi, totalizând 64.000.000 lei. La acestea s-au adăugat cheltuielile cu pomenile de 6,9 zile, de 6 luni, precum şi altele legate de înmormântare (ridicarea victimei de la morgă, depunerea la capelă, oficierea slujbei, pregătirea mormântului), al căror cuantum de 46.000.000 lei nu este exagerat.
În consecinţă, în baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat către fiecare parte civilă la câte 55.000.000 lei daune materiale.
În ce priveşte daunele morale, solicitarea lor este îndreptăţită, deoarece, de regulă, pierderea unui părinte cauzează o suferinţă puternică, ce nu poate fi însă cuantificată. În cauză, din probele administrate a rezultat că între victimă şi părţile civile exista o strânsă legătură, S.A.C. vizitând-o zilnic, mai ales că fiul acesteia locuia la victimă.
Ca atare, inculpatul a fost obligat şi la plata acestora, dar în cuantum mult diminuat faţă de cel solicitat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, părţile civile şi inculpatul.
Părţile civile au criticat sentinţa, atât pe latură penală cât şi civilă astfel:
- ţinând seama de multitudinea loviturilor de cuţit aplicate şi intensitatea acestora, încadrarea juridică ce se impune, este aceea de omor deosebit de grav (respectiv prin cruzimi);
- atât daunele materiale cât şi cele morale au fost dovedite prin probele administrate în cauză, aşa încât nu este nici o justificare pentru neacordarea acestora în cuantumurile solicitate.
La rândul său inculpatul, prin cei doi apărători aleşi, au criticat hotărârea primei instanţe, atât pe latură penală cât şi cea civilă, invocând următoarele motive:
- în cauză nu s-a stabilit dacă leziunile inculpatului au fost produse prin agresiune sau autoagresiune;
Sub acest aspect a fost invocată constatarea Cabinetului de consultanţă medico-legală, întocmită de dr. C.S., care pledează pentru producerea leziunilor inculpatului prin heteroagresiune şi nu prin autoagresiune. În raport de aceste constatări, au susţinut că victima a fost aceea care l-a lovit pe inculpat.
- în cauză nu a existat un mobil, care să-l determine pe inculpat să comită infracţiunea.
Pentru aceste motive inculpatul a cerut fie, admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, fie, achitarea inculpatului pentru iresponsabilitate, fie, trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare şi suplimentare de probe.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 335 din 13 octombrie 2005, a admis apelurile declarate de părţile civile S.A.C. şi B.E.J., împotriva sentinţei penale nr. 51/ D din 24 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 5324/2004, dosar cu privire la cuantumul daunelor morale.
Desfiinţează hotărârea atacată sub aspectul sus-menţionat, reţine cauza spre rejudecare şi pe fond, majorează cuantumul daunelor morale de la câte 50 milioane lei, la câte 100 milioane lei către fiecare parte civilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.G., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Nemulţumit şi de această decizie, în termenul legal, au declarat recurs cele două părţi civile S.A.C. şi B.E.J. precum şi inculpatul D.G., reluând toate motivele invocate prin apelurile lor.
Examinând actele şi probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse de recurenţi, dar şi din oficiu, Curtea reţine ca fiind fondat doar recursul declarat de inculpat şi doar în limita individualizării pedepsei aplicate, în timp ce recursurile declarate de părţile civile se apreciază, ca nefondate.
Astfel, după evaluarea actelor medicale privitoare la discernământul inculpatului, Curtea va reţine că se condiţionează fără putinţă de tăgadă că, la data comiterii omorului inculpatul prezenta diagnosticul de „tulburare afectivă depresivă organică cu elemente psihiatrice şi deteriorare psihocognitică severă, risc imprevizibil suicidar".
Se mai menţionează că a avut „discernământul critic diminuat" în momentul comiterii faptei.
În raport de această situaţie obiectivă şi privitoare la discernământul inculpatului la momentul comiterii faptei şi numai pentru acest motiv recursul declarat de inculpat, urmează a fi admis şi prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante personale, prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., se va stabili pedeapsa .
Numai astfel, Curtea apreciază că se vor aduce la îndeplinire atât cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi ale art. 52 C. pen.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul inculpatului, se vor casa hotărârile date (Decizia şi sentinţa penală nr. 51/D/2005 a Tribunalului Bacău) şi rejudecând numai în limita celor analizate, va stabili pedeapsa pentru inculpat făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Aşa fiind, şi văzând că prin Decizia atacată pretenţiile părţilor civile recurente au fost modificate prin majorare deja şi cum alte împrejurări, sau acte din partea acestora, nu s-au omis, recursurile declarate se vor respinge, ca nefondate, potrivit art. 28515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
Toate celelalte dispoziţii ale hotărârilor verificate vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 335 din 13 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 51/ D din 24 ianuarie 2005 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la individualizarea pedepsei şi rejudecând;
În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul D.G. la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Aplică art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile S.A.C. şi B.E.J. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2069/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2071/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
