ICCJ. Decizia nr. 2072/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2072/2006
Dosar nr. 23658/1/2005
(nr. vechi 7454/2005)
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1967/II/2/2005 din 23 iunie 2005 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluţiei nr. 52P/2005 a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această rezoluţie, s-a reţinut că prin rezoluţia din 26 mai 2005 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.A., inspector principal de poliţie pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
S-a reţinut că, din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că lucrătorul de poliţie nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, acesta declarând în faţa instanţei numai împrejurările pe care le cunoştea, că, din relaţiile luate de la SC R. SA – D.T.P., rezultă că în data de 8 decembrie 2003, nu a fost apelat telefonul Poliţiei oraşului Băicoi de la posturile telefonice de unde putea apela G.A.M., chemată în judecată pentru infracţiunea de ameninţare.
Împotriva celor două rezoluţii, petenta C.M. a formulat plângere în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen., solicitând în esenţă admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiilor şi începerea urmăririi penale împotriva intimatului T.A. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP)
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 17 ianuarie 2005, pronunţată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr. 1559/2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 296 din 11 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Prahova, inculpata G.A.M. a fost achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen. (incident produs în sediul Poliţiei Băicoi), proces penal pornit la plângerea formulată de partea vătămată C.M.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de aceeaşi inculpată pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen., întrucât plângerea formulată de C.M. a fost tardiv introdusă.
Făptuitorul T.A. a avut calitatea de martor în cauza penală mai sus menţionată, iar pe baza depoziţiei acestuia inculpata a fost achitată (a se vedea sentinţa penală nr. 28 din 17 ianuarie 2005 a Judecătoriei Câmpina).
În atare situaţie, petenta C.M. (parte vătămată în cauza penală mai sus menţionată) a formulat plângere împotriva martorului T.A. pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), apreciind că declaraţia făptuitorului a fost premediat mincinoasă, iar în calitate de poliţist şi de martor avea obligaţia să spună adevărul.
Prin rezoluţiile mai sus menţionate, plângerea a fost respinsă.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că intimatul nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, acesta declarând în faţa instanţei numai împrejurările pe care le cunoştea.
Aşa fiind, prin sentinţa penală nr. 65 din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta C.M.
Împotriva acestei sentinţe, petenta a formulat recurs pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a-l susţine.
Examinând cauza, din oficiu, se constată că recursul este nefondat.
Astfel, cum a reţinut şi instanţa de fond, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat că intimatul T.A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, astfel încât în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta.
Aşa fiind, hotărârea dată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi pe cale de consecinţă, recursul formulat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.M. împotriva deciziei penale nr. 65 din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă petiţionara la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2071/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2076/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
