ICCJ. Decizia nr. 2069/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2069/2006
Dosar nr. 614/1/2006
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 332 din 5 iulie 2005 a Tribunalului Galaţi, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul I.S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că I.S., deţinut în Penitenciarul Galaţi a formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 252 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Galaţi. Şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., arătând faptul că se află în posesia unor probe noi ce pot conduce la aflarea adevărului în cauză şi la identificarea adevăratului autor al faptei, probe pe care datorită faptului că a fost judecat în lipsă nu le-a putut administra. Susţine, de asemenea, că în ceea ce îl priveşte nu poate fi reţinută infracţiunea de tâlhărie şi că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de instigare la furt calificat.
În fapt, reţinându-se că, în ziua de 9 mai 2000, I.S. a fost condamnat la 5 ani închisoare împreună cu inculpaţii P.V. şi B.C. au sustras din loc public un sac cu porumb, de la părţile vătămate C.T. şi C.G.
S-a apreciat că vinovăţia a fost dovedită cu plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procese verbale de constatare şi cercetare la faţa locului şi declaraţiile martorilor I.S. şi D.V.
Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul I.S. a recunoscut că a luat un sac de porumb de la părţile vătămate, susţinând că nu-şi aminteşte dacă părţile vătămate au fost ameninţate.
În faza cercetării judecătoreşti inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat, însă apărătorul acestuia a solicitat atât cu prilejul judecării cauzei în fond cât şi în căile de atac schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat.
În ceea ce priveşte declaraţiile extrajudiciare ale coinculpaţilor B.C. şi P.V., ce au fost depuse la dosar, se constată acestea nu atestă fapte sau împrejurări noi. Prin aceste declaraţii se tinde la dovedirea împrejurărilor invocate în cursul judecării în fond a cauzei.
S-a observat că cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat a fost formulată pe parcursul procesului, fiind respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul.
Condamnatul a considerat că nu a fost rezolvat fondul problemei şi există situaţii de fapt noi care pot conduce la formarea unei alte impresii asupra situaţiei de fapt.
S-a arătat că la judecarea cauzei în fond nu a avut parte de apărare, întrucât era plecat din ţară iar asistenţa juridică a fost asigurată de acelaşi apărător deşi în cauză existau interese contrare între inculpaţi.
S-a apreciat că în cauză se impune audierea martorilor D.L. şi P.I. pentru a se vedea că situaţia de fapt este cu totul alta.
S-a considerat că în principal ar trebui trimis la parchet în vederea audierii celor doi martori, dar martorii pot fi audiaţi şi în faţa instanţei.
Pe fondul cauzei s-a considerat că nu i s-a făcut nici o apărare, iar pentru a se dovedi că situaţia de fapt este cu totul alta, a solicitat să se aibă în vedere declaraţiile depuse la instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 469/2005 s-a respins apelul, ca nefondat, reţinându-se următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, persoana care solicită revizuirea.
Se constată astfel că nu există obligativitatea procurorului de a asculta condamnatul.
Faţă de întregul material probator, de motivele invocate de condamnat considerăm că nu se impune trimiterea dosarului la parchet pentru audierea condamnatului şi a celor doi martori.
Condamnatul a susţinut cererea de revizuire că în cauză au apărut elemente noi care pot conduce la schimbarea situaţiei de fapt.
În acest sens, a depus la prima instanţă două declaraţii extrajudiciare, autentificate ale numiţilor B.C. şi P.V. Cei doi au arătat în aceste declaraţii că nici unul dintre ei şi nici condamnatul I.S. nu au ameninţat pe părţile vătămate.
Numiţii B.C. şi P.V. au avut calitatea de coinculpaţi în cauza penală în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită de petentul I.S.
Ambii au declarat cu ocazia audierii în faţa instanţei că nici unul dintre ei nu a ameninţat părţile vătămate.
Declaraţiile extrajudiciare depuse la dosarul instanţei de fond nu relevă fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, în sensul prevederilor art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Aspectele invocate şi cererea de revizuire sunt aceleaşi cu apărările formulate în momentul judecării cauzei pe fond.
Mai mult, cu ocazia soluţionării cauzei pe fond, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt, motivat de faptul că nici unul dintre inculpaţi nu a ameninţat partea vătămată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul reiterând criticile formulate în celelalte etape ale procesului.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect s-a reţinut de către instanţa de fond şi respectiv apel, motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., aspectele relatate de acesta constituind apărări pe care le-a formulat pe parcursul procesului penal.
Neindicând fapte sau împrejurări noi în sensul dispoziţiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., text pe care şi-a întemeiat cererea de revizuire, hotărârile de respingere a cererii de revizuire sunt legale şi temeinice, astfel încât recursul declarat împotriva acestor hotărâri este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva sentinţei penale nr. 469/ A din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 207/2006. Penal → |
|---|
