ICCJ. Decizia nr. 2191/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2191/2006
Dosar nr. 42060/3/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 42060/3/2005 (6480/2005 nr. vechi) la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, condamnatul N.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 806/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că solicită întreruperea executării pedepsei pentru a ajuta pe cei 7 copii ai săi, care nu au unde locui şi pe care mama lor i-a abandonat.
În vederea verificării susţinerilor condamnatului în cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale care, în urma verificărilor în teren, a constatat că, într-adevăr, familia inculpatului, compusă din concubină şi 7 copii, trăiesc în condiţii necorespunzătoare, iar veniturile pe care le au la dispoziţie aparţin tatălui condamnatului N.D., fiind insuficiente, ceilalţi membri ai familiei, majori, neavând nici o ocupaţie.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1654/ F din 22 decembrie 2005, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.A. cu motivarea că în cauză, situaţia rezultată din conţinutul raportului de anchetă socială nu relevă existenţa unor împrejurări speciale aşa cum o cer dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece pe de o parte, condiţiile de viaţă şi veniturile materiale precare existau şi înainte de arestarea condamnatului, fiind de lungă durată, iar pe de altă parte, ele nu pot fi nici măcar ameliorate pe durata pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul N.A. solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, întrucât sunt îndeplinite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi a făcut dovada că părinţii săi sunt bolnavi, casa în care locuiesc se află într-un stadiu avansat de degradare, iar cei 6 copii, rezultaţi dintr-o relaţie de concubinaj, sunt nesupravegheaţi şi neîngrijiţi corespunzător.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 94/ A din 6 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.A. pe care l-a obligat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că în cauză, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, nu ne aflăm în prezenţa împrejurărilor speciale rezultate din conţinutul art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei, iar situaţia materială precară în care se află familia sa fiind de durată nu ar putea fi înlăturată prin prezenţa sa pe o perioadă de 3 luni.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul N.A. care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi, în final, după rejudecare, să se dispună întreruperea executării pedepsei întrucât în cauză sunt întrunite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Recursul declarat de condamnatul N.A. este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în special ancheta socială efectuată în cursul judecăţii la instanţă, se constată că, într-adevăr, membrii familiei condamnatului se confruntă cu grave şi acute probleme de ordin material şi social.
În acelaşi timp, însă este de reţinut faptul că aceste probleme existau şi anterior arestării condamnatului şi că ele sunt de durată neputând fi nici măcar atenuate prin prezenţa acestuia, cu atât mai mult cu cât nici anterior arestării nu avea un loc de muncă şi surse de venituri stabile.
În aceste condiţii, în mod justificat au apreciat instanţele de fond şi apel că în cauză nu ne aflăm în faţa unor „împrejurări speciale" astfel cum o cer dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., şi deci nu există temeiuri de admitere a cererii de întrerupere a executării pedepsei.
În consecinţă, pentru considerentele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul N.A. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 94/ A din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2180/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2222/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
