ICCJ. Decizia nr. 2300/2006. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2300/2006
Dosar nr. 30243/1/2005
(nr. vechi 7811/2005)
Şedinţa publică din 7 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La 25 iulie 2005 s-a înregistrat sub nr. 1031/2005 pe rolul secţiei penale a Curţii de Apel Galaţi cererea de revizuire formulată de condamnatul A.S. împotriva sentinţei penale nr. 32/ F din 17 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1593/2003.
În cuprinsul cererii de revizuire condamnatul a invocat motivele prevăzute de art. 392 alin. (1) lit. a), b) şi c), alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
În urma efectuării actelor de cercetare, în baza art. 399 C. proc. pen., P.N.A., Serviciul Teritorial Galaţi a concluzionat că motivele de revizuire invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 72/ F din 7 noiembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul A.S. împotriva sentinţei penale nr. 32/ F din 17 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1593/2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32/ F din 17 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 1593/2003, inculpatul A.S. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi art. 6, 7 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. ultim C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat în folosul statului de la inculpatul A.S. suma de 4.500.000 lei şi 420.000 lei, reprezentând c/val. unui miel în greutate de 12 kg.
Instanţa de condamnare a reţinut că fapta inculpatului a fost dovedită cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, confruntările efectuate, actele existente în dosarul în care a fost cercetat I.N., actele de scoatere din arest şi caseta pe care s-a înregistrat convorbirea dintre familia I. şi inculpatul S.S., casetă ce a fost predată organului de urmărire penală, de către I.N.
Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 6065 din 17 noiembrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul 3503/2004, prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de cei doi inculpaţi.
Condamnatul, în motivarea cererii de revizuire formulată împotriva sentinţei penale nr. 32/ F din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi, a susţinut că soluţia de condamnare este nelegală şi netemeinică, întrucât nu se întemeiază pe probe certe, care să demonstreze nevinovăţia sa. De asemenea, a mai susţinut că în mod nelegal a fost recunoscută ca probă o înregistrare audio extrajudiciară, care nu a fost expertizată şi nu a fost audiată în instanţă.
Apărătorul ales al revizuientului, în motivarea orală a cererii de revizuire a invocat şi motivul că cercetarea efectuată de procuror nu a respectat dispoziţiile art. 399 C. proc. pen., deoarece condamnatul nu a fost chemat pentru a fi ascultat şi pentru a stabili obiectul cererii formulate. Pentru acest motiv s-a solicitat trimiterea cauzei la parchet, pentru efectuarea cercetărilor prevăzute de art. 399 C. proc. pen.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că revizuientul nu a învederat existenţa unor fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar afirmaţia acestuia în sensul că una din probe, înregistrarea audio, nu a fost administrată cu respectarea prevederilor legale, nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Totodată s-a constatat că motivul invocat oral, în faţa instanţei, în sensul că revizuientul nu a fost ascultat de procurorul care a efectuat actele de cercetare, nu poate constitui temei pentru refacerea actelor de cercetare, întrucât ascultarea de către procuror a persoanei care solicită revizuirea nu este obligatorie, ci facultativă.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, revizuientul, în termen legal a formulat recurs, reiterând motivele invocate anterior, în faţa Curţii de Apel Galaţi.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este neîntemeiat şi, pe cale de consecinţă, va fi respins ca atare.
Revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută numai pentru cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În raport de motivele invocate de condamnat, în mod corect Curtea de Apel Galaţi a apreciat ca cererea de revizuire este nefondată, întrucât nu au fost prezentate fapte sau împrejurări noi, descoperite ulterior judecării cauzei, care să nu fi fost cunoscute de aceasta în momentul pronunţării hotărârii de condamnare. De asemenea, în mod justificat s-a reţinut că susţinerea revizuientului în sensul că una din probe, respectiv înregistrarea audio, nu a fost administrată cu respectarea prevederilor legale, iar celelalte probe existente la dosar nu fac dovada certă a vinovăţiei sale, nu pot constitui, prin ele însele, temeiuri care să conducă instanţa la concluzia că cererea de revizuire este fondată, întrucât s-a apreciat că acestea nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Aşadar, motivele invocate de condamnat, prin cererea formulată, nu se încadrează în nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi, drept urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de revizuient ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat A.S. împotriva deciziei penale nr. 72/ F din 7 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2245/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2304/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
