ICCJ. Decizia nr. 2225/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2225/2006
Dosar nr. 37312/3/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Examinând recursul de faţă constată.
Prin sentinţa penală nr. 1650/ F din 22 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul C.M. privind întreruperea executării pedepsei de 23 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 160/2000 a Tribunalului Ialomiţa.
S-a reţinut că ancheta socială efectuată în cauză a infirmat susţinerile condamnatului în sensul că mama sa este paralizată şi are în întreţinere trei copii minori precum şi faptul că familia sa locuieşte într-o casă grav afectată de inundaţii care trebuie reparată, constatând că numita N.G. locuieşte cu mama sa, o soră şi o nepoată, cele două din urmă fiind salariate, într-o casă nouă, construită în regie proprie, din fondul bugetului de stat pentru sinistraţi.
În consecinţă, s-a constatat că nu există împrejurări speciale datorită cărora executarea pedepsei în continuare, ar avea consecinţe grave asupra condamnatului sau asupra familiei sale, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii.
Prin Decizia penală nr. 54/ A din 25 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei reţinându-se că în mod corect s-a respins cererea cu privire la situaţia familiei condamnatului, nu corespunde realităţii.
Condamnatul a declarat recurs susţinând că nejustificat i-a fost respinsă cererea.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în care se găseşte temeiul cererea formulată de condamnat, executarea pedepsei închisorii se poate dispune o singură dată, pe o perioadă de cel mult 3 luni, când datorită unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecinţe grave asupra condamnatului sau asupra familiei acestuia.
Cum din actele dosarului nu rezultă existenţa unor astfel de împrejurări, ancheta socială şi relaţiile primite de la Primăria Ion Roată jud. Ialomiţa, infirmând cele susţinute de condamnat în cerere cu privire la situaţia familiei sale, legal şi temeinic s-a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Constatând că din examinarea cauzei nu rezultă nici instanţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 54/ A din 25 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2222/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2245/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
