ICCJ. Decizia nr. 2222/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2222/2006
Dosar nr. 40782/3/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1585 din 13 decembrie 2005, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 119 din 6 aprilie 1998 a aceleaşi instanţe, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, pedeapsă ce i-a fost majorată la 15 ani închisoare prin Decizia penală nr. 335/1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a reţinut, în esenţă, că aplicarea unei pedepse de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. c), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost posibilă în considerarea stării de recidivă, care este o stare de agravare a pedepsei ce permite adăugarea unui spor de până la 10 ani dacă maximul special este considerat neîndestulător, apreciindu-se că cererea de revizuire este nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, reiterând criticile din cererea de revizuire, respectiv, aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele legale.
Prin Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient, cu motivarea că în procedura revizuirii nu se pot face reaprecieri cu privire la legalitatea aplicării unor pedepse, inclusiv ca efect al art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Împotriva acestor hotărâri, condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de condamnatul revizuient prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, solicitarea condamnatului de a se constata că instanţa de apel a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare, mai mare decât maximul de 5 ani prevăzut de lege pentru infracţiunea de furt calificat la momentul săvârşirii acesteia şi de a proceda la reducerea acesteia, urmare admiterii cererii de revizuire, nu este întemeiată şi nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, neîncadrându-se în cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Pe de altă parte, cererea formulată de recurent, depusă în scris la dosar cu ocazia soluţionării recursului, în sensul ca instanţa să califice corespunzător natura cererii sale şi să o soluţioneze ca atare, nu poate avea drept consecinţă aprecierea cererii ce face obiectul prezentei cauze drept contestaţie la executare, întrucât o astfel de cerere a fost deja soluţionată prin sentinţa penală nr. 1201/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 92 din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, existând autoritate de lucru judecat.
Ca atare, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ce nefondat, recursul declarat de revizuientul S.C. împotriva deciziei penale nr. 60 din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2191/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 2225/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
