ICCJ. Decizia nr. 2245/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2245/2006
Dosar nr. 37394/2/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1343 din 4 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul P.C., la 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
Totodată, a fost menţinută starea de arest şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 3 februarie2005, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 50.000.000 lei, despăgubiri civile şi la 100.000.000 lei, daune morale, către partea civilă P.A.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În ziua de 2 februarie 2005, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar, inculpatul s-a deplasat împreună cu victima, P.Şt., la locuinţa inculpatului, unde, după ce au mai consumat 3 sticle de vodcă, între cei doi a izbucnit un conflict, în cadrul căruia inculpatul a lovit victima, în mod repetat, în zona capului, cu o placă de marmură şi cu un cuţit, în zona traheei, cauzându-i leziuni care au condus la deces.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 81/ A din 8 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul P.C.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 3 februarie 2005, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reţinerea art. 73 lit. b) şi a art. 76 alin. (2) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au dat faptei încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Din coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi săvârşit omorul sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei, astfel că instanţele justificat nu au reţinut în cauză atenuanta legală a scuzei provocării.
Nici critica recurentului privind cuantumul prea mare al pedepsei aplicate nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat omorul (a aplicat multiple lovituri victimei, în zona capului, cu o placă de marmură, după care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul, cauzându-i o plagă înjunghiată cervical anterior cu secţiunea traheei), precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale; a regretat săvârşirea faptei; a achitat în întregime despăgubirile civile la care a fost obligat), rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate, acordând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi orientând cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.C. împotriva deciziei penale nr. 81/ A din 8 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 3 februarie 2005 la 6 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2225/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 2300/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
