ICCJ. Decizia nr. 2207/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1369 din 8 septembrie 2005, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția prematurității acțiunii invocate de pârâta A.I.P. Moreni și a admis în parte acțiunea formulată de A.V.A.S. București obligând pârâta la plata sumei de 3.540.632.282 lei cu titlu de dobândă contractuală și a sumei de 6.804.547.655 lei penalități.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dividendelor și s-a admis în parte pentru suma de 10.926.000 lei, capătul de cerere privind alte prejudicii.
în motivarea sentinței s-a reținut că excepția prematurității acțiunii este nefondată deoarece prin procesul verbal de conciliere directă încheiat de părți la data de 26 octombrie 2004, reclamanta și-a precizat punctul de vedere în sensul că urmează a se determina și alte prejudicii pe baza expertizei extrajudiciare efectuată la societate în conformitate cu art. 21 al.3 și 4 din O.G. nr. 25/2002 pe care le va cuantifica și solicita, referirea fiind făcută la suma de 5.535.397.861 lei plus dividende în sumă de 141.642.260 lei.
în ceea ce privește dobânzile, instanța de fond a omologat varianta întocmită de expert prin răspunsul la obiecțiuni, adăugând și dobânzile calculate pe perioada 1 iulie - 25 septembrie 2003.
în privința penalităților, prima instanță a reținut că pentru rata de 980.000.000 lei scadentă la data de 30 martie 2003 penalitățile calculate până la 25 septembrie 2003 însumează 6.804.547.655 lei.
S-a respins pretenția privind restituirea sumei încasate cu titlu de dividende întrucât, potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 50/1994 (art. 6 pct. 6.5), reclamanta vânzătoare garantează cumpărătoarei că dividendele aferente anului 1994 aparțin cumpărătorului.
Referitor la bunurile din patrimoniul societății înstrăinate în perioada 16 septembrie 1994 - 22 septembrie 2000, s-a reținut că numai activul "clădirea administrativă și terenul aferent" au fost vândute urmare hotărârii luate în A.G.A., iar expertiza a constatat o diferență de preț de 10.920.000 lei pentru care s-a admis acțiunea.
împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți în litigiu.
Prin decizia nr. 25 din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei și a respins, ca nefondat apelul reclamantei.
în motivarea deciziei s-a reținut că pârâta nu a timbrat apelul cu 27.220.783 lei taxă judiciară de timbru și 5000 lei timbru judiciar și a anulat apelul acesteia în temeiul art. 20 al.3 din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
în ceea ce privește apelul reclamantei s-a reținut că este nefondat întrucât:
- dobânzile au fost acordate în mod corect avându-se în vedere procentul de 5 % prevăzut în actul adițional din 21 noiembrie 1994 încheiat de părți, la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 560/1994 și data de 25 septembrie 2003 când reclamanta și-a manifestat voința cu privire la desființarea contractului prin Hotărârea nr. 37;
- penalitățile de întârziere sunt datorate de pârâtă tot până la data de 25 septembrie 2003 când reclamanta și-a manifestat voința de desființare a contractului;
- dividendele aferente anului 1994 aparțin cumpărătorului conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 560/1994 (art. 6 pct. 6.5);
- critica privind neacordarea în totalitate a daunelor pretinse este neîntemeiată, întrucât în raport cu constatările cuprinse în raportul de expertiză, reclamantei i se cuvine suma de 10.920.000 lei, pentru restul imobilelor vândute prin executare silită și trecute în proprietatea publică a municipiului Moreni, neputându-se reține culpa pârâtei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului și acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata integrală a sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Recurenta susține că daunele interese și penalitățile pot fi solicitate până la 15 martie 2000, data reînscrierii ca acționar la SC I. SA Moreni și în raport cu această dată, dobânzile datorate la primele rate contractuale însumează 3.597.566.576 lei, iar penalitățile însumează 7.150.291.655 lei.
Recurenta susține că în mod greșit nu i s-au restituit dividendele încasate în anul 1994 și pârâta nu a fost obligată la repararea prejudiciilor cauzate pe perioada de valabilitate a contractului, atât societății cât și A.V.A.S., prin defectuoasa administrare, respectiv 5.535.397.861 lei.
Recursul este nefondat.
Susținerea recurentei potrivit căreia dobânzile și penalitățile se datorează până la data de 15 martie 2004, nu poate fi reținută față de împrejurarea că reclamanta-recurentă și-a manifestat voința de desființare a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni prin Hotărârea nr. 37 din 25 septembrie 2003 a Comitetului de Direcție al fostului A.P.A.P.S.
în această situație, instanțele au considerat în mod corect că răspunderea pârâtei poate fi angajată numai până la data de 25 septembrie 2003 și nu până la data de 15 martie 2004, când A.V.A.S. s-a reînscris ca acționar la SC I. SA Moreni.
Susținerea recurentei referitoare la dividendele aferente anului 1994 nu poate fi reținută întrucât, instanțele au stabilit în mod corect că în raport cu prevederile art. 6 pct. 6.5 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 560/1994 acestea aparțin pârâtei.
în ceea ce privește celelalte prejudicii pe care recurenta pretinde că le-a cauzat pârâta societății și care reprezintă diferența de preț dintre valorile de inventar ale activelor și prețurile de vânzare, se constată că într-adevăr la Capitolul 7 pct. 7.3 lit. b) din contract s-a prevăzut că bunurile specificate în anexa la contract puteau fi vândute după 11 ani de la data semnării contractului. Această clauză și-a încetat valabilitatea la data de 22 septembrie 2000 când s-a încheiat actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare.
întrucât, din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că activul "clădire administrativă și teren aferent" au fost vândute cu acordul A.G.A. conform procesului verbal nr. XVI din 26 iunie 1997, înainte de expirarea termenului prevăzut în contract, instanțele au stabilit în mod corect pe baza concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză că pârâta datorează numai pentru acest activ o diferență de preț de 10.926.000 lei.
în ceea ce privește celelalte active (clădire Club F. și teren aferent, teren clădire alimentară și complex cantină) care au fost înstrăinate prin executare silită și trecute în proprietatea publică a municipiului Moreni, s-a considerat în mod corect că pârâta nu răspunde pentru eventualele diferențe de preț, nefiind în culpă.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantei a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2205/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2257/2006. Penal → |
|---|
