ICCJ. Decizia nr. 2293/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2293/2006
Dosar nr. 34676/2/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1212/ F din 5 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul M.M.D. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a hotărât revocarea liberării condiţionate pentru restul de 599 zile de închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală definitivă nr. 486 din 21 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a solicitat contopirea restului de pedeapsă în pedeapsa nouă aplicată, rămânând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară privind interdicţia de exercitare a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 27 aprilie 2005 la 5 octombrie 2005.
S-a constatat cp drogurile ridicate de la inculpat au fost consumate în procesul de analiză.
S-a hotărât restituirea către inculpat a sumei de 3.800.000 lei, care nu are legătură cu fapta dedusă judecăţii.
A fost confiscat de la inculpat telefonul celular indisponibilizat la cercetare, menţionat în procesul verbal de percheziţie corporală.
S-a constatat că au fost restituite martorului S.C.N. banii folosiţi la realizarea flagrantului.
S-a dispus confiscarea celor 2,35 gr. heroină în amestec cu cafeină, respectiv 32,6 gr. heroină în amestec cu cafeină, predate organelor de urmărire penală, de către martorul I.I.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilo9r judiciare către stat.
Instanţa de fond, analizând materialul probator aflat în dosarul cauzei, a reţinut vinovăţia inculpatului, referitor la următoarea situaţie de fapt:
La data de 26 aprilie 2005, în baza denunţului formulat de numitul G.Şt. şi cu ajutorul prietenului acestuia, numitul S.C., organele de urmărire penală au organizat o acţiune, în urma căreia a fost reţinut inculpatul M.M.D.
Astfel, martorul S.C. a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală suma de 1.000.000 ROL, compusă dintr-o bancnotă de 500.000 ROL şi 5 bancnote a câte 100.000 ROL fiecare ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal. Martorul l-a apelat telefonic pe inculpat, solicitându-i acestuia să-i aducă 500.000 lei (în limbaj codat 5 doze de heroină), stabilind să se întâlnească în intersecţia str. Zeţari cu str. Baicului.
La ora cuvenită, inculpatul a venit însoţit de martorul I.I. Martorul S.C. şi inculpatul s-au deplasat pe str. Leopardului distanţându-se de martorul I.I. Aici, inculpatul a primit de la martor banii ce fuseseră anterior înseriaţi, dându-i în schimb 5 punguliţe, conţinând 0,17 grame heroină, în amestec cu cafeină.
La scurt timp au intervenit organele de poliţie, cărora martorul S.C. le-a predat cele 5 doze primite de la inculpat. La percheziţia corporală, efectuată inculpatului s-a găsit în buzunarul stâng al pantalonilor suma de 4.800.000 lei, dar care a susţinut că le-a primit de la inculpat pentru a le ţine, care conţineau 2,56 şi, respectiv, 32,89 gr heroină cu cafeină.
S-a constatat însă că procurorul a apreciat că nu sunt suficiente probe pentru a dispune trimiterea în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nici a martorului I.I., dar nici a inculpatului M.M.D.
Inculpatul, deşi a încercat să prezinte faptele într-un alt context decât cel real, a recunoscut, în esenţă, existenţa acestor fapte şi vinovăţia sa.
Apelul declarat de inculpatul M.M.D. a fost respins, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 1004 din 15 decembrie 2005.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând temeiul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi solicitând să se dea o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante acordate, reducându-se pedeapsa aplicată.
Recursul este nefondat.
Din actele şi probele dosarului rezultă că instanţa de fond a stabilit corect faptele şi vinovăţia recurentului în funcţie de care a stabilit şi aplicat o pedeapsă bine individualizată, corespunzătoare, criteriilor prevăzute de lege.
De asemenea, în mod judicios a fost făcută aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere denunţul formulat de inculpat în cursul cercetărilor, denunţ ce a fost confirmat şi finalizat prin trimiterea în judecată a unui alt traficant de droguri de mare risc.
Cât priveşte solicitarea de a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante acordate, probabil, cele rezultate din aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, alte circumstanţe nefiind acordate şi nici nefiind cazul de a se acorda, se apreciază că nu este cazul, inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu, săvârşind o faptă de o deosebită gravitate şi beneficiind, deja, prin efectul legii, de reducerea, la jumătate, a minimului de pedeapsă, prevăzut de lege.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, onorariu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.D. împotriva deciziei penale nr. 1004 din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 27 aprilie 2005 la 7 aprilie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2266/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 230/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
