ICCJ. Decizia nr. 2354/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIEÂ
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2354/2006
Dosar nr. 29841/3/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1476 din 18 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4382/2005, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnatul inculpatul S.D.O., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 1778 din 25 noiembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 915 din 17 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti şi anume 355 zile, pe care a contopit cu pedeapsa aplicată, în speţă urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 18 iunie 2005 la zi.
S-a dispus restituirea către C.R.E. a telefonului mobil marca Nokia 6601/IMEI.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul G.A. la 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000 a mai condamnat pe acelaşi inculpat la un an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe acelaşi inculpat, la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., după executarea pedepsei.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 18 iunie 2005 la zi.
S-a dispus restituirea către inculpat a telefonului Sagem 3026 preluat cu dovada AT 0021480 din 8 iulie 2005.
S-a constatat consumată în timpul expertizării cantitatea de 0,09 grame heroină.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în vederea arderii a cantităţii de 40 comprimate methadonă şi 27 comprimate Carbamazepină.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 7.000 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarea situaţie:
La data de 9 iunie 2005 a fost înregistrat la D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti denunţul numitului P.M.R., în care se arăta că este consumator de droguri şi îşi procură marfa de la P. printr-un intermediar O.
La data de 18 iunie 2005, s-au înscris seriile bancnotelor puse la dispoziţie de denunţător pentru prinderea în flagrant, a fost apelat numitul O. şi s-a stabilit locul de întâlnire în zona Dristor. La locul de întâlnire au mers organele de anchetă, denunţătorul şi martorul.
După întâlnire, cel ce a venit a telefonat numitului O. (S.D.O.) a intrat în scara blocului din Aleea Şcolarilor nr. 4, iar după 10 minute a ieşit şi s-a dus cu denunţătorul spre restaurant.
La semnul denunţătorului, organele de poliţie au intervenit şi l-au imobilizat pe inculpatul S.D.O., iar denunţătorul a predat cele 3 doze.
O altă grupă a poliţiei a supravegheat blocul unde a intrat numitul O. şi au fost imobilizaţi alţi 2 tineri, dintre care unul avea semnalmentele numitului P.
Asupra acestuia a fost găsită o sumă de bani, în care se găseau şi bancnotele înseriate. S-a identificat această persoană ca fiind inculpatul G.A.
S-a efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului G.A., unde s-au găsit: 37 pastile Carbamezapină, 4 tablete Nitrazepam, un dop din plastic cu urme maronii, o seringă hipodermică, un rest de fiolă cu urme de ardere, 5 folii de culoare maronie şi 15 tablete SN. S-au ridicat aceste bunuri, precum şi un telefon marca Sagem.
Inculpatul S.D.O. a recunoscut că a fost solicitat de B. (denunţătorul) să-i procure 3 doze de heroină, pe care le-a cumpărat de la numitul G.A. cu suma de 750.000 lei.
Inculpatul G.A. a recunoscut că a vândut inculpatului S.D.O. 3 doze de heroină, precum şi faptul că este consumator, iar martorul M.C. a recunoscut că în casa inculpatului G.A. şi-a injectat o fiolă, consumând împreună cu acesta droguri. A mai arătat că a fost de faţă când a venit inculpatul S.O., căruia i-a vândut 3 doze.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii S.D.O. şi G.A., pentru greşita aplicare a pedepselor ce le-au fost aplicate, apreciindu-le ca fiind prea aspre, în raport de circumstanţele reale şi personale, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 lit. a) şi c) C. pen. şi reducerea corespunzătoare a pedepselor.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii S.D.O. şi G.A. care au criticat hotărârea ca fiind netemeinică sub aspectul întinderii pedepselor pe care le consideră exasperat de aspre. Au solicitat aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi reducerea corespunzătoare a pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 9/ A din 11 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererile trimise din penitenciar, inculpaţii au atacat-o cu recurs. Au criticat hotărârile pentru greşita individualizare a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 şi pentru stabilirea unor cheltuieli judiciare exagerate.
Au susţinut în esenţă că, au avut o conduită personală sinceră, contribuind la aflarea adevărului şi depistarea şi a altor persoane care se ocupă de traficul de droguri şi nu au mai săvârşit fapte antisociale, situaţie în care instanţele trebuiau să reţină în favoarea lor şi circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi să stabilească pedepse mult sub minimul special.
Recursurile sunt întemeiate pentru cele ce urmează.
Inculpatul G.A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi art. 5 din aceeaşi lege.
Alături de pedeapsa închisorii pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 prima instanţă a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani, iar alături de pedeapsa închisorii aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
Contopind pedepsele a stabilit că alături de pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, inculpatul G.A. va executa şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (3) C. pen., prima instanţă a greşit, stabilind o altă pedeapsă complementară, în cuantum mai mare decât cele două pedepse reglementare de 3 ani şi respectiv 2 ani aplicate prin hotărârea supusă recursului.
Cum însă instanţa de apel nu a observat că pedeapsa rezultantă stabilită în condiţiile art. 35 alin. (3) C. pen., este nelegală, urmează ca ambele hotărâri să fie casate şi să se dispună ca inculpatul G.A. să execute numai pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani şi nu 5 ani, cum greşit s-a stabilit.
Este întemeiat şi motivul de recurs privind greşita obligare la cheltuieli judiciare de câte 7000 RON.
În actul de sesizare a instanţei, procurorul a stabilit cheltuieli judiciare de câte 5.000.000 lei (500 RON) în sarcina fiecărui inculpat.
Judecata, în primă instanţă, s-a desfăşurat pe parcursul a 7 termene între 14 iulie 2005 şi 18 noiembrie 2005, şi în cauză nu s-au efectuat expertize sau alte constatări care să necesite cheltuieli în cuantumul stabilit de prima instanţă. Aşa fiind, se constată că obligarea inculpaţilor la câte 7000 RON, adică câte 70.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată este greşită. Urmează ca sentinţa să fie casată şi fiecare inculpat obligat să plătească câte 800 RON (8.000.000 lei vechi) cu titlu de cheltuieli judiciare statului în faza de urmărire penală şi judecata în primă instanţă şi apel.
Motivul de recurs privind greşita individualizare a pedepselor nu este fondat.
Prima instanţă a motivat corespunzător că în cauză nu se impune recunoaşterea de circumstanţe atenuante în favoarea celor doi inculpaţi deoarece inculpatul S.D.O. este recidivist, iar inculpatul G.A. a săvârşit trei infracţiuni cu un pericol social ridicat. Pe de altă parte, aşa cum s-a motivat, pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 sunt cuprinse între 10 şi 20 ani şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 instanţa a stabi8lit pedepse în apropierea minimului de 5 ani ca urmare reducerii cu jumătate a limitelo9r de pedeapsă.
Recursurile urmează a fi admise pentru cele ce preced, urmând ca Decizia şi sentinţa să fie casate şi în rejudecare inculpaţii să fie obligaţi la câte 800 RON cheltuieli judiciare statului, iar în ce-l priveşte pe inculpatul G.A. i se va aplica, alături de pedeapsa închisorii şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.D.O. şi G.A. împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 11 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1476 din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la greşita obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de câte 7000 RON fiecare, dispoziţie pe care o înlătură şi la greşita aplicare a pedepsei complementare pentru inculpatul G.A.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat pentru fazele de urmărire penală, judecata în primă instanţă şi apel.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., aplică inculpatului G.A., alături de pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 iunie 2005 la 11 aprilie 2006 pentru fiecare dintre aceştia.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2340/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2365/2006. Penal → |
|---|
