ICCJ. Decizia nr. 2340/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2340/2006
Dosar nr. 42323/3/2005
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79 din 25 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosar nr. 42323/3/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de condamnatul R.P.M. cu privire la sentinţa penală nr. 12187 din 8 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Totodată acesta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că motivele invocate de petiţionarul - contestator (încadrarea juridică dată faptei este greşită, nu i-au fost reţinute toate circumstanţele atenuante legale şi juridice, nu a beneficiat de un proces rezonabil şi imparţial) nu se încadrează în situaţiile limitativ prevăzute de lege în art. 461 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul R.P.M., reiterând susţinerile formulate în motivarea contestaţiei la executare.
Analizând sentinţa apelată prin sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, astfel că prin Decizia penală nr. 133 din 21 februarie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de contestator.
Nemulţumit de această decizie, contestatorul a atacat-o cu recurs, invocând dispoziţiile art. 461 lit. c) şi d) C. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, invocate, cât şi din oficiu hotărârile atacate conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contestaţia la executare este o cerere specifică fazei de punere în executare a hotărârilor şi constituie mijlocul prin care pot fi rezolvate incidentele ivite în această fază a procesului penal şi care afectează executarea hotărârilor de condamnare.
Nu pot fi puse în discuţie, pe calea contestaţiei la executare, aspecte ce ţin de fondul cauzei ce s-a finalizat cu hotărârea de condamnare rămasă definitivă, cum ar fi existenţa faptei, a vinovăţiei ori încadrarea juridică deoarece astfel, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
Aşa cum rezultă din motivarea contestaţiei formulată de petiţionarul R.P.M. acesta readuce în discuţie modul în care s-a desfăşurat procesul penal în care a avut calitatea de inculpat precum şi încadrarea juridică a faptei pentru acare a fost condamnat definitiv.
Prin urmare, cenzurarea acestor motive pe calea contestaţiei la executare nu este posibilă, astfel cum, în mod just, instanţa de fond i-a respins contestaţia formulată, iar instanţa de control judiciar i-a respins apelul ca nefondat.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul R.P.M.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul R.P.M. împotriva deciziei penale nr. 133 din 21 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2354/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
