ICCJ. Decizia nr. 2266/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2266/2006
Dosar nr. 17158/1/2005
(nr. vechi 4251/2005)
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30/ F din 30 mai 2005, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.C. împotriva rezoluţiei nr. 133/P/2004 din 21 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, susţinând că în perioada 11 august 2004 – 20 august 2004 a fost lipsit de libertate în mod ilegal şi, deşi a solicitat relaţii prin care să i se comunice din dispoziţia cui, în ce temei şi începând cu ce dată s-a instituit paza sa, răspunsurile primite au ascuns, în opinia petentului, intenţionat adevărul, astfel că persoanele care au conceput şi semnat cele două adrese, comunicate petiţionarului, se fac vinovate de infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Prin rezoluţia atacată s-a dispus neurmărirea penală faţă de ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, intimaţi în cauza de faţă sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 189, 246 şi 289 C. pen., reţinându-se că, din conţinutul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în perioada 11 august – 20 august 2004 petiţionarului nu i-au fost încălcate drepturile sale, având libertate de mişcare în aceeaşi măsură ca şi ceilalţi bolnavi internaţi în Spitalul Militar Galaţi.
Ulterior, la data de 20 august 2004, când petiţionarul s-a externat, acestuia i s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a dispus arestarea sa, fiind introdus în arestul I.P.J. Galaţi, după ce a fost prezentat unui judecător de la Tribunalul Galaţi care a confirmat mandatul de arestare.
În motivarea rezoluţiei de neurmărire penală s-a arătat că I.P.J. Galaţi, prin adresa nr. 25278 din 14 septembrie 2004, a comunicat data încarcerării petiţionarului în arestul I.P.J. Galaţi, şi durata mandatului de arestare preventivă nr. 109 din 11 august 2004, confirmat de judecător la 20 august 2004.
S-a mai reţinut că I.P.J. nu a instituit paza petentului-inculpat în acea cauză, ci o supraveghere a acestuia, aşa cum de altfel rezultă din adresa nr. 18075 din 12 august 2004 adresată Spitalului Militar Galaţi prin care s-a solicitat acordul pentru supraveghere, fiind vorba de o unitate militară.
Faţă de conţinutul adresei nr. 25278/2004 semnată de intimatul B.T., în calitatea sa de şef al I.P.J. Galaţi şi avându-se în vedere actele premergătoare efectuate în cauză s-a apreciat că în sarcina acestuia nu se poate reţine săvârşirea infracţiunilor imputate, respectiv de abuz în serviciu şi fals intelectual, deoarece acesta a răspuns unei solicitări în limita activităţilor desfăşurate de lucrătorii de poliţie în ceea ce priveşte executarea mandatului de arestare nr. 109 din 11 august 2004 emis pe numele petentului.
În ce-l priveşte pe intimatul R.I., şeful Secţiei 4 Poliţie din municipiul Galaţi, s-a reţinut că acesta a semnat adresa nr. 441691 din 9 septembrie 2004 în calitatea pe care o avea, confirmând o situaţie reală, în sensul că la secţia de poliţie pe care o conduce nu existau date în legătură cu mandatul de arestare preventivă invocat, operaţiunile legate de punerea în executare a acestuia intrând în sarcina Serviciului de investigare criminală, compartimentul „Urmăriţi".
Ca urmare, s-a dispus neurmărirea penală faţă de intimatul R.I. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., deoarece adresa de răspuns semnată de acesta şi adresată avocatului ales al petiţionarului a cuprins date reale, respectând condiţiile legale.
Referitor la intimaţii P.M., V.I.I., A.I., C.M., M.M. şi M.L. s-a constatat că în sarcina acestora nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiuni de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 189 C. pen., atâta timp cât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, în perioada 11 august – 20 august 2004, petiţionarului G.C. nu i-au fost îngrădite drepturile, având libertate de mişcare, în condiţiile în care se afla, internat în Spitalul Militar Galaţi, fiind supus regulilor instituite în acea unitate medicală.
În perioada respectivă petiţionarul, care avea calitatea de inculpat a fost supravegheat, activitate organizată de compartimentul „Urmăriţi" din cadrul I.P.J. Galaţi, cu respectarea dispoziţiilor legale, fără a-i fi împiedicată libertatea de mişcare sau alte drepturi şi doar cu scopul de a-l împiedica să părăsească ţara în condiţiile în care acesta poseda paşaport turistic, iar în cauza în care era cercetat, existau alte două persoane urmărite penal care părăsiseră ţara.
Instanţa de fond a mai reţinut că petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale care a fost respinsă prin rezoluţia B/II/2/2005 din 4 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, petentul adresându-se ulterior instanţei în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
S-a constatat că în mod corect s-a dispus neurmărirea penală faţă de intimaţii P.M., V.I., A.I., C.M., M.M. şi M.L. deoarece aceştia nu s-au făcut vinovaţi de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 189 C. pen., infracţiune care în speţă nu există.
Corectă a fost apreciată şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii B.T. şi R.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece intimaţii, în calitatea pe care o aveau au semnat adresele de răspuns, comunicând petiţionarului datele solicitate, conţinutul adreselor respective exprimând realitatea.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă a declarat recurs petiţionarul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile formulate anterior în plângerile sale şi a solicitat casarea hotărârii, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale, apreciind că se impune completarea verificărilor de către parchet.
Verificând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, la data de 6 august 2004, G.C. a fost prezentat Judecătoriei Galaţi, cu propunerea de arestare preventivă, iar după ce a fost audiat de către judecător, instanţa a respins cererea de arestare preventivă a acestuia.
În aceeaşi zi, G.C. s-a internat la Spitalul Militar de Urgenţă Galaţi, nefiind prezent la Tribunalul Galaţi, în ziua de 11 august 2004, când s-a judecat recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, formulat împotriva încheierii din 6 august 2004 pronunţată de Judecătoria Galaţi, şi când Tribunalul Galaţi a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile şi a emis mandatul de arestare preventivă împotriva acestuia.
Organele de poliţie desemnate cu executarea mandatului de arestare preventivă, constatând că G.C. se află internat în spital s-au prezentat la şeful Secţiei de Neuropsihiatrie unde acesta era internat şi au aflat că G.C. nu poate fi externat întrucât nu s-au încheiat investigaţiile medicale cu privire la bolile de care acesta suferă. Întrucât şeful de secţie a comunicat că nu garantează că G.C. nu va părăsi spitalul fără ştirea medicilor, s-a luat măsura supravegherii acestuia pe timpul internării.
Această măsură a fost necesară, pentru a preveni sustragerea de la urmărirea penală a lui G.C., în condiţiile în care acesta poseda paşaport turistic, iar alţi doi inculpaţi din aceeaşi cauză părăsiseră ţara sustrăgându-se urmăririi penale.
A mai rezultat că pentru efectuarea eficientă a supravegherii, a fost necesar ca G.C. să stea singur într-un salon, iar pe timpul supravegherii poliţiştii nu au stat în salonul în care se afla G.C. şi pe timp de noapte nu au dormit în salon cu acesta.
Pe toată perioada, petiţionarului nu i-au fost impuse nici un fel de restricţii, având libertatea de a se plimba în incinta spitalului, a primit vizite de la membrii familiei, avocaţi, alte persoane străine, a discutat la telefon cu cine a dorit, a primite diferite pachete, fără a exista vreun control din partea agenţilor care efectuau supravegherea.
În ceea ce priveşte mandatul de arestare preventivă emis la 11 august 2004 pe numele petentului este de observat că acesta nu a fost pus de îndată în executare ca urmare a faptului că petentul se afla internat în Spitalul Militar Galaţi, iar la data de 12 august 2004 când organele de poliţie s-au deplasat la spital, medicii nu s-au putut pronunţa cu privire la afecţiunile de care suferea petiţionarul şi gravitatea acestora şi nici cu privire la data externării.
Ca urmare, s-a încheiat un proces verbal în care s-au consemnat cele constatate şi faţă de împrejurarea consemnată, de asemenea, într-un proces verbal că exista riscul ca petiţionarul să se sustragă urmăririi penale, părăsind ţara, s-a luat măsura supravegherii acestuia, fără a-i fi îngrădită în vreun fel libertatea.
Persoanele audiate în cauză, atât poliţiştii cât şi persoane din cadrele sanitare şi alte persoane din afară, au confirmat faptul că supravegherea a fost făcută în mod discret şi numai cu scopul de a preveni părăsirea de către petent a spitalului fără încunoştiinţarea şefului secţiei, în condiţiile în care medicul respectiv a comunicat poliţiştilor care se prezentaseră pentru a aduce la cunoştinţă că exista un mandat de arestare emis pe numele petiţionarului, că nu putea garanta că acesta din urmă nu ar fi părăsit spitalul fără aprobare.
Semnificativ este şi faptul că anterior petentul G.C. a fost ofiţer în cadrul I.P.J. Galaţi şi cunoştea o parte din poliţiştii care efectuau supravegherea, purtând discuţii cu aceştia.
Aşa fiind, susţinerea recurentului în sensul că ar fi fost lipsit de libertate în mod ilegal nu poate fi primită, atâta timp, cât în perioada 11 august – 20 august 2004, când se afla internat în spital, acesta a fost doar supravegheat de poliţiştii care aveau obligaţia de a pune în executare mandatul de arestare preventivă de îndată ce era posibil, iar libertatea de mişcare şi exprimare a petiţionarului şi drepturile acestuia nu au fost îngrădite în nici un fel.
Martorii E.C., U.M. şi T.V., asistenţi medicali la spitalul în care a fost internat petentul au afirmat că supravegherea recurentului a fost discretă, nu s-au folosit cătuşe, a fost vizitat şi a luat legătura cu rudele şi avocaţii săi, a efectuat convorbiri telefonice şi s-a plimbat nestingherit în parcul spitalului.
Nici critica referitoare la greşita soluţie de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimaţii B.T. şi R.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 şi 189 C. pen., nu poate fi primită.
Cei doi intimaţi au conceput şi semnat adresele la care se face referire ca răspuns la solicitările formulate de petiţionar, în limita activităţilor desfăşurate, iar conţinutul actelor respective este conform cu realitatea, astfel încât în mod justificat s-a apreciat că faptele imputate nu există.
Ca urmare, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror este corectă ca şi sentinţa pronunţată de prima instanţă prin care a fost menţinută rezoluţia atacată, astfel că pentru considerentele arătate, recursul formulat de petiţionar apare ca nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar G.C. împotriva sentinţei penale nr. 30/ F din 30 mai 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 6p RON (600.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2264/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2293/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
