ICCJ. Decizia nr. 226/2006. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 226/2006
Dosar nr. 110/1/2006
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 3804/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a menţinut arestarea preventivă a apelanţilor inculpaţi I.A. şi T.M., în baza 3002 şi a art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs ambii inculpaţi.
Recurenţii au solicitat casarea încheierii şi revocarea măsurii arestării preventive, susţinând că nu mai subzistă temeiurile care au determinat măsura preventivă, întrucât probele au fost deja administrate.
Înalta Curte constată, că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 281/2003, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/26.10.2003), „În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Conform art. 160 alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpaţii au comis fapta de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., precum şi fapta de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) şi d) C. pen., iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpaţii I.A. şi T.M. au fost iniţial arestaţi în vederea aducerii lor în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpaţilor la pedepsele rezultante de 23 ani închisoare (I.A.) şi 20 ani închisoare (T.M.), aplicate prin sentinţa penală nr. 484 din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Ialomiţa.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor I.A. şi T.M. este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Înalta Curte consideră că administrarea probelor nu constituie un argument în dovedirea lipsei de pericol social concret pe care îl prezintă recurenţii inculpaţi.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din C.A.D.O.L.F., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat T.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 RON, iar recurentul inculpat I.A. va fi obligat la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.A. şi T.M. împotriva Încheierii din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 3804/2005.
Obligă recurentul inculpat T.M. la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat I.A. la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2258/2006. Penal. Arestarea nelegală şi... | ICCJ. Decizia nr. 2264/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
