ICCJ. Decizia nr. 2337/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 43 din 8 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. 851/2005, a fost admisă plângerea formulată de petiționarul M.L., împotriva rezoluției nr. 901/VIII/2005 din data de 12 octombrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.
A fost desființată rezoluția atacată și a fost trimisă cauza procurorului în vederea soluționării plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției din 19 septembrie 2005 dată în dosarul nr. 167/P/2004.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 RON s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 167/P/2004 din 10 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în temeiul art. 242 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. g) s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul M.L. sub aspectul infracțiunilor de favorizarea infractorului și fals material în înscrisuri oficiale prevăzute în art. 264 și art. 288 alin. (2) C. pen., întrucât în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale.
S-a mai reținut că, prin rezoluția nr. 901/VIII/2005 din 12 octombrie 2005 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a admis plângerea pronunțată de petiționarul M.L., întemeiată pe dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., infirmând rezoluția de încetarea urmăririi penale nr. 167/P/2004 din 19 septembrie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și dispunând continuarea cercetării în cauză.
împotriva celor două rezoluții petiționarul M.L., în conformitate cu prevederile art. 2781C. proc. pen., s-a adresat cu plângere Curții de Apel Târgu Mureș, solicitând continuarea procesului penal, în baza art. 13 alin. (1) C. proc. pen. Petiționarul a apreciat că soluția dată de parchet, întemeiată pe instituția prescripției răspunderii penale, îl defavorizează, întrucât nu se face vinovat de faptele pentru care a fost cercetat.
Prima instanță, în aplicarea prevederilor art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., constatând că în plângerea formulată petiționarul M.L. a invocat aspecte ce nu au fost analizate de procurorul ierarhic superior, care a preluat considerentele actului atacat, dând o rezoluție în care apar necompetente între conținut și dispozitiv, a desființat rezoluția cu nr. 901/VIII/2005 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și a trimis cauza procurorului în vederea soluționării plângerii formulate de petiționar împotriva rezoluției de încetarea urmăririi penale din 19 septembrie 2005, dată în dosarul nr. 167/P/2004.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. în opinia parchetului, plângerea adresată instanței de către petiționar trebuia respinsă, ca inadmisibilă, atâta vreme cât procurorul general a admis plângerea inițială a petiționarului întemeiată pe dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., infirmând rezoluția procurorului de încetarea urmăririi penale.
înalta Curte, examinând sentința penală recurată sub toate aspectele de drept și de fapt, conform prevederilor art. 3856alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:
Uzitând de drepturile conferite de art. 13 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul M.L. s-a plâns Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, împotriva rezoluției cu nr. 167/P/2004 din 19 septembrie 2005, prin care s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale în legătură cu infracțiunile care a fost cercetat, solicitând ca, în urma aprofundării cercetărilor, să se constate că este de fapt nevinovat, iar soluția adoptată de către parchet îi creează prejudicii în plan profesional.
Prin rezoluția nr. 901/VIII/2005 din 12 octombrie 2005, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a admis plângerea petiționarului, a infirmat rezoluția inițială și a dispus continuarea cercetărilor în cauză.
înalta Curte constată că, în mod greșit, parchetul a invocat inadmisibilitatea plângerii împotriva unei astfel de soluții deoarece legea nu face distincție între rezoluțiile prin care se admite ori se respinge plângerea inițiată, ci conferă generic dreptul persoanei de a se adresa instanțelor cu plângere împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată.
Acest lucru rezultă, fără echivoc chiar denumirea marginală a textului art. 2781C. proc. pen., care se referă la "plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată".
Legiuitorul nu a înțeles să limiteze acest exercițiu democratic în raport de conținutul actului procurorului ierarhic superior, persoanele îndreptățite putând ataca nestingherit rezoluțiile sau ordonanțele de netrimitere în judecată.
Recursul declarat de parchet este însă admisibil sub un alt aspect rezultat din examinarea din oficiu a cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanța investită cu judecarea plângerii, în cazul admiterii acesteia, desființează actul atacat și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderea urmăririi penale, după caz. De asemenea, textul cere aplicarea corelativă a dispozițiilor art. 333 alin. (2) C. proc. pen.
Acest din urmă text de lege, aplicabil de regulă în situația restituirii cauzelor penale la procuror, obligă instanța să arate motivele pentru care a dispus restituirea și să indice fapte și împrejurările ce urmează a fi constatate, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate.
Prin sentința penală recurată, instanța de fond a dezvoltat în considerente chiar susținerile petiționarului, fără a arăta în ce constă încălcarea adusă drepturilor acestuia prin rezoluțiile parchetului, pentru ca în final să dispună admiterea plângerii, desființarea rezoluției cu nr. 901/VIII/2005 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și trimiterea cauzei procurorului, "în vederea soluționării plângerii formulate împotriva rezoluției din 19 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 167/P/2004".
Este evident că această formulare nu echivalează cu cerințele de text invocate mai sus, deoarece nu prevede modalitatea de abordare a cauzei de către procuror după trimiterea la parchet, nu precizează ce situații trebuie clarificate și nici nu indică vreun mijloc de probe ce ar trebui administrat.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., rezoluția supusă controlului instanței, este doar rezoluția dată de procuror ce vizează o situație de netrimitere în judecată și nicidecum rezoluția procurorului ierarhic superior.
Procedura instituită prin dispozițiile art. 278 C. proc. pen., reprezintă doar o etapă obligatorie ce trebuie parcursă de petiționar, înainte de a se adresa instanței cu plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.
Și sub acest aspect hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală, întrucât rezoluția desființată, în norma admiterii plângerii petiționarului, a fost rezoluția procurorului ierarhic superior și nu rezoluția de netrimitere în judecată, ceea ce contravine dispozițiilor art. 2781alin. (8) lit. b) C. proc. pen.
înalta Curte constată că în raport de toate cele motivate mai sus, prima instanță nu a soluționat practic fondul cauzei, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.
S-a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva sentinței penale nr. 43 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.
Va casa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Suma de 40 RON (400.000 lei) a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2348/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2336/2006. Penal → |
|---|
