ICCJ. Decizia nr. 2357/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 1 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1449/44/2005 (nr. vechi:263/P/2005), Curtea de Apel Galați, pe rol aflându-se apelul declarat de inculpatul O.I., cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
în termen legal, inculpatul O.I. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și judecarea sa în libertate, arătând că este nevinovat, că nu prezintă pericol social și că pe parcursul cercetărilor s-a schimbat de mai multe ori încadrarea juridică a faptei pentru care este judecat.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de apel, la 1 martie 2006, a constatat că, față de dispozițiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 639 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Galați, la o pedeapsă de 12 ani închisoare, sporită la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174 alin. (1) și art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu referire la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.
Ca atare, încheierea pronunțată la 1 martie 2006 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul O.I. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
în baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2360/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2355/2006. Penal → |
|---|
