ICCJ. Decizia nr. 2348/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 191/F/2005 din 30 august 2005, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția penală, a condamnat pe inculpatul C.S., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., într-o singură infracțiune de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 10 ianuarie 2005 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții vătămate minore S.M.V. despăgubiri civile în sumă de 10.000 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de 496 lei.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
A reținut instanța de fond că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost trimis în judecată inculpatul C.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și perversiune sexuală prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., reținându-se că, în noaptea de 8 ianuarie 2005, a întreținut prin constrângere un act sexual normal și ulterior un act sexual oral cu minora S.M.V.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 8 ianuarie 2005, inculpatul C.S. s-a deplasat de la domiciliul său din localitatea Măgura Ilvei în localitatea Lunca Ilvei, jud. Bistrița-Năsăud unde a participat la o discotecă organizată într-un imobil. Aici a întâlnit-o pe partea vătămată S.M.V. în vârstă de 13 ani și 5 luni cu care se cunoștea, astfel că au dansat împreună. în jurul orelor 0,30, inculpatul care se afla în stare avansată de ebrietate a invitat-o pe partea vătămată să iasă din discotecă afirmând că vrea să-i spună ceva. După ce au ieșit în fața discotecii, inculpatul i-a solicitat să meargă cu el în spatele clădirii și întrucât a întâmpinat refuzul părții vătămate, a prins-o de mână pe aceasta, a condus-o în locul respectiv și i-a propus să întrețină acte sexuale, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord.
Urmare a refuzului părții vătămate, inculpatul i-a aplicat acesteia două lovituri cu palma peste față, a dezbrăcat-o și a așezat-o pe jos și contrar voinței acesteia a întreținut un act sexual. După consumarea actului sexual normal, inculpatul a lovit-o din nou pe partea vătămată cu palma și i-a solicitat să întrețină și un act sexual oral.
împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termen legal partea vătămată S.M.V. prin reprezentant legal S.R., precum și inculpatul C.S. criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
în susținerea motivelor de apel, partea vătămată a solicitat desființarea sentinței penale atacate, majorarea pedepsei aplicate inculpatului precum și majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 80.000 lei.
în susținerea motivelor sale de apel inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) și perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., astfel cum au fost reținute prin actul de sesizare al instanței în infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 C. pen.
în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate și reducerea daunelor morale acordate de instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 33/A/2006 din 7 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă S.M.V. și de inculpatul C.S.
în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu data de 10 ianuarie 2005 la zi și a menținut starea de arest a acestuia.
A obligat părțile apelante la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs, inculpatul C.S. solicitând, în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen.
Examinând motivele de recurs în raport cu actele și documentele aflate la dosarul cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, din considerentele care se vor arăta în cele ce urmează.
Cât privește solicitarea recurentului de a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 C. pen., înalta Curte constată că această cerere a mai fost formulată de inculpat, atât la judecarea fondului cauzei, cât și a căii de atac a apelului, iar instanțele anterioare au respins în mod corect cererea de schimbare a încadrării juridice.
într-adevăr, din probele administrate în cauză (plângerea și declarațiile părții vătămate, concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 49/2/ C din 10 ianuarie 2005, declarațiile martorilor B.A.M. și S.C.), rezultă, fără echivoc, împrejurarea că inculpatul a constrâns partea vătămată la întreținerea actelor sexuale, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol.
Totodată, cel de-al doilea motiv de recurs, și anume reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., urmează a fi respins ca nefondat.
La aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere în mod just ansamblul criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile legale în materie, gradul de pericol social al faptei comise, cât și persoana inculpatului aflat la o vârstă tânără, cu posibilități medii de reeducare și reintegrare socială, reținând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel, este apreciată de înalta Curte ca fiind în mod just individualizată și, pe cale de consecință având în vedere și respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, pentru motivele arătate, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă, întrucât s-ar încălca dispozițiile legale în materie.
în raport cu cele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 ianuarie 2005 la zi.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2355/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2337/2006. Penal → |
|---|
