ICCJ. Decizia nr. 2355/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1640 din 20 decembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.A.I., la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu).
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu).
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare (pct. 3 din rechizitoriu).
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare (pct. 4 din rechizitoriu).
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare (pct. 5 din rechizitoriu).
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpat la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (pct. 6 din rechizitoriu).
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-menționate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu un an, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare.
Conform art. 35 alin. (2) și (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.
A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 5 septembrie 2005 la zi.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 100 RON, obținută prin vânzarea bunului sustras (pct. 5 din rechizitoriu).
A luat act că părțile vătămate S.A.M. și N.C. nu au pretenții civile față de inculpat (pct. 2 și 5 din rechizitoriu).
A obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
- 400 RON către partea civilă S.T.I. (pct. 1 din rechizitoriu);
- 240 RON, către partea civilă V.F.C. (pct. 3 din rechizitoriu);
- 150 RON, către partea civilă N.L.A. (pct. 4 din rechizitoriu);
- 300 RON, către partea civilă M.M.B. (pct. 6 din rechizitoriu).
A dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: o cheie tip yală cu breloc, un lănțișor din material galben și alb de 52 cm, un inel din material galben, un cercel din material galben tip tortiță, o brățară din cauciuc negru și un ceas de mână mecanic, bunuri ridicate de la inculpat cu ocazia percheziției corporale, evidențiate în procesul verbal din 5 septembrie 2005, întocmit de către organele de poliție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cursul lunilor iulie-august 2005, inculpatul a comis mai multe tâlhării și un furt (pct. 5) pe raza municipiului București, acostând pe stradă sau în fața blocului părțile vătămate, de la care sustrăgea lanțuri de aur sau telefoanele mobile, după cum urmează:
1. - în data de 10 iulie 2005, folosindu-se de un cuțit, a sustras, sub amenințare, de la partea vătămată S.T.I., un lănțișor de aur;
2. - în seara zilei de 18 iulie 2005 a sustras de la partea vătămată S.A.M. un lănțișor de aur și pentru păstrarea bunului i-a aplicat acesteia o lovitură de cuțit în zona coapsei stângi, creându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale;
3. - în data de 28 august 2005, în jurul orelor 18,00, a deposedat prin violență pe partea vătămată V.C.F. de un telefon mobil marca Nokia;
4. - în data de 4 august 2005 a deposedat-o, prin violență, pe partea vătămată N.L.A. de telefonul mobil marca Nokia 3410;
5. - în seara zilei de 16 august 2005 a sustras de la partea vătămată N.C. un lănțișor de aur;
6. - în data de 25 august 2005, împreună cu alte persoane, folosindu-se de un cuțit, a sustras de la partea vătămată M.M.B., sub amenințare, un telefon mobil marca Sony Ericsson.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de recunoaștere din grup, procesele verbale de cercetare la fața locului, precum și declarațiile inculpatului.
Deși în faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptelor, respectiv fără întrebuințarea violențelor sau amenințărilor asupra părților vătămate, în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra declarațiilor și a recunoscut comiterea tuturor faptelor în maniera descrisă în actul de sesizare a instanței.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1640 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, care prin decizia penală nr. 97/ A din 7 februarie 2006 a reținut că instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate, cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.A.I. pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, precum și cele personale, prin a se da o mai mare eficiență criteriilor de individualizare și prin înlăturarea sporului de un aplicat.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului invocat de inculpat, Curtea constată că hotărârea instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, multitudinea lor, împrejurările în care acestea au fost comise, modul de operare, perseverența inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, care este cu antecedente penale, atitudinea inculpatului, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., fiind justificată aplicarea sporului de un an închisoare, astfel că nu se impune redozarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2357/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2348/2006. Penal → |
|---|
