ICCJ. Decizia nr. 2370/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 156/2004 a Tribunalului Galați s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul P.A.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 347/2000 a Tribunalului Galați a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.
A fost emis mandatul de executare nr. 540 și au fost făcute formele privind extrădarea.
Ulterior, a declarat apel peste termen, ce a fost respins, ca tardiv, de Curtea de Apel Galați. Prin decizia nr. 2265 din 15 mai 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul inculpatului, a casat decizia nr. 477/20002 a Curții de Apel Galați și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin decizia nr. 380 din 27 iunie 2003, Curtea de Apel Galați a admis apelul peste termen. A desființat sentința penală nr. 347/2000 a Tribunalului Galați și în rejudecare, l-a condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.
După emiterea mandatului de 10 ani închisoare s-au pornit împotriva inculpatului formalitățile de extrădare, inculpatul a fost reținut la Paris, însă, ulterior, a fost liberat sub control judiciar.
Inculpatul a aflat despre pronunțarea hotărârii de 4 ani închisoare și a declarat recurs la înalta Curte de Casație și Justiție, cauza având termen la 18 aprilie 2003.
Instanța de executare, Tribunalul Galați, a emis mandatul de executare nr. 540 din 01 august 2003, pentru pedeapsa de 4 ani.
întrucât inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, deoarece a indicat adresa unde locuiește, s-a considerat că se impune suspendarea formelor de extrădare. S-a solicitat ca până la soluționarea recursului să se dispună suspendarea executării pedepsei.
în susținerea contestației la executare, condamnatul a depus la dosarul cauzei copia referatului privind extrădarea, motivele de recurs înaintate la înalta Curte de Casație și Justiție, copie de pe hotărârea Curții de Apel Paris.
în vedere soluționării cauzei, instanța a depus copie de pe sentința penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a Tribunalului Galați, copia deciziei penale nr. 477 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, copia deciziei penale nr. 2266 din 15 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, copia deciziei penale nr. 380 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Galați.
S-a întocmit un referat de către Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Galați, din care a rezultat că sentința penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a fost modificată prin decizia penală nr. 380 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Galați și a rămas definitivă prin nerecurare, la 21 iulie 2003, fiind emis mandatul de executare nr. 540/2000 din 01 august 2003.
Dosarul a fost înaintat la înalta Curte de Casație și Justiție din 20 octombrie 2003.
Contestatorul a solicitat suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare până la soluționarea recursului, pentru a i se da posibilitatea prezentării la înalta Curte de Casație și Justiție.
Conform dispozițiilor art. 3853alin. (2) C. proc. pen., în referire la art. 365 alin. (2) și (3) C. proc. pen., recursul peste termen nu suspendă executarea, însă instanța de recurs poate suspenda executarea hotărârii atacate.
Conform dispozițiilor art. 415 C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive conform art. 4161C. proc. pen., hotărârile instanței de apel rămân definitive la data expirării termenului de recurs.
în speță, s-a reținut că sentința penală nr. 347 din 22 noiembrie 2000 a rămas definitivă prin nerecurare, inculpatul declarând recurs peste termen.
în acest caz, văzând cele mai sus reținute, s-a considerat că față de contestator nu sunt incidente dispozițiile art. 461 lit. a) C. proc. pen.
Instanța nu are posibilitatea ca pe calea contestației la executare să dispună suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, condamnatul P.A., care a apreciat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, din următoarele motive.
Având în vedere faptul că, după pronunțarea hotărârii instanței de fond, prin decizia penală nr. 3149/2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 380/2003 a Curții de Apel Galați, a cărei suspendare a executării pedepsei o solicită condamnatul în cererea adresată Tribunalului Galați. Solicită să se admită contestația la executare, având în vedere o împrejurare deosebită, care împiedică executarea hotărârii, respectiv starea de sănătate a condamnatului care se află internat într-un spital de pediatrie din Franța.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, instanța a reținut următoarele:
Starea de sănătate a condamnatului care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa nu se încadrează în cazurile privind contestația la executare.
în această situație, legiuitorul a prevăzut în mod expres procedura ce trebuie urmată de condamnat, respectiv, cererea de amânare a executării pedepsei pe motive medicale, unde în baza unei expertize medico-legale se va stabili dacă afecțiunile de care suferă condamnatul îl pun sau nu în imposibilitatea de a începe executarea pedepsei.
în consecință, motivul de apel invocat de condamnat excede codului procesual privind contestația la executare.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia nr. 633/ A din 30 noiembrie 2004, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul P.A. împotriva sentinței penale nr. 156 din 16 martie 2004 a Tribunalului Galați.
Apelantul a fost obligat să plătească 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs contestatorul P.A.
Prin motivele de recurs susținute de apărătorul contestatorului (în prezent recurentul se află în Franța, unde de altfel a și fost citat), se critică hotărârile pronunțate, susținând că în cauză sunt întrunite cerințele art. 461 lit. c) C. proc. pen., existând nelămuriri cu privire la hotărârea de condamnare a sa.
Examinând hotărârile pronunțate în cază sub aspectele invocate de contestator și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii (înalta Curte apreciază că susținerile recurentului se încadrează în drept în acest text de lege), se constată că recursul formulat nu este fondat.
Prin sentința penală nr. 347/2000 a Tribunalului Galați, recurentul a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen.
A fost emis mandatul de executare nr. 540 și au fost făcute formele privind extrădarea recurentului din Franța.
Prin decizia penală nr. 380 din 27 iunie 2003, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat peste termen, a desființat sentința penală nr. 347/2000 a Tribunalului Galați, a schimbat încadrarea juridică dată faptei în art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. și l-a condamnat pe recurent la 4 ani închisoare.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 540 din 01 august 2003.
Recursul formulat de contestator împotriva deciziei menționate a fost respins prin decizia nr. 3149 din 9 iunie 2004 de către înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.
A fost formulată contestația la executare de către condamnat, susținând că există nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută, respectiv, în cauză statul român a formulat o cerere de extrădare a acestuia către statul francez, procedura fiind începută și finalizată până la desființarea sentinței penale nr. 347/2000 a Tribunalului Galați, în baza căruia a fost emis M.E.P.I. nr. 540 din 21 decembrie 2000, referitoare la pedeapsa de 10 ani închisoare, mandat care a fost anulat ulterior, fiind emis M.E.P.I. nr. 540/2000 din 1 august 2003, pentru executarea pedepsei închisorii de 4 ani.
Recurentul, prin introducerea contestației la executare care face obiectul prezentei cauze, a solicitat, practic, suspendarea executării pedepsei aplicate, invocând pe de o parte, neconcordanțele dintre decretul de extrădare din 3 ianuarie 20903 emis de autoritățile franceze și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 540/2003, care de altfel nu a fost pus în executare în prezent, iar pe de altă parte, starea sănătății sale care l-a împiedicat să execute pedeapsa închisorii.
Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestația la executare este un procedeu jurisdicțional prin care pot fi invocate și soluționate incidente legate de punerea în executare a hotărârii penale.
Recurentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., invocând instanței când contestația la executare poate fi făcută, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârile care se execută.
Se constată că în cauză nu există nelămuriri cu privire la hotărârea de condamnare, care de altfel, nici nu a fost pusă în executare, în raport de faptul că recurentul se află în Franța, de unde până în prezent nu a fost extrădat.
Pe de altă parte, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei pe calea contestației la executare, astfel cum a solicitat recurentul.
în consecință, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de contestator va fi respi8ns ca nefondat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 2371/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2364/2006. Penal → |
|---|
