ICCJ. Decizia nr. 2371/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 8 din 6 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare împotriva sentinței penale nr. 208 din 30 septembrie 1997, pronunțată de aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a arătat că motivul prevăzut de art. 461 lit. d), invocarea amnistiei, prescripției, grațierii sau orice altă cauză de stingere ori micșorare a pedepsei nu poate fi aplicat în cauză. Se arată că M.M., condamnat prin sentința penală nr. 208 din 30 septembrie 1997 a Tribunalului București, secția I penală, la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a cerut aplicarea legii penale mai favorabile, dispozițiile cuprinse în Legea nr. 301/2004, Noul Cod penal, însă această lege nu a intrat în vigoare.
Apelul declarat de contestatorul condamnat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 80/ A din 8 februarie 2006 pronunțată de secția I penală de la Curtea de Apel București.
Nemulțumit și de această hotărâre condamnatul contestator a atacat-o cu recurs pentru nelegalitate și netemeinicie. A cerut casarea hotărârilor și aplicarea legii penale mai favorabile.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect s-a reținut și motivat atât de prima instanță cât și de instanța de apel nu pot fi aplicate în cauză dispozițiile unei legi care însă nu a intrat în vigoare, aplicarea ei fiind amânată cu un an.
Constatând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2377/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2370/2006. Penal → |
|---|
