ICCJ. Decizia nr. 2479/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2479/2006
Dosar nr. 4021/1/2006
Şedinţa publică din 14 aprilie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70/ F din 1 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.A. împotriva rezoluţiei din 8 aprilie 2004 pronunţată în dosarul nr. 69/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de judecătorul L.E. de la Judecătoria Horezu, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe petentul a declarat recurs, respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 252 din 16 ianuarie 2006 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a apreciat că în cauză nu s-au conturat elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen.
Împotriva acestei decizii penale petentul a formulat contestaţie în anulare, solicitând începerea urmăririi penale împotriva intimatei judecător L.E.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de petentul B.A., se constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru a fi admisă în principiu, contestaţia în anulare trebuie să îndeplinească, cumulativ, anumite condiţii, respectiv să fie făcută în termenul prevăzut de lege, să se sprijine pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., şi să existe la dosar ori să fie depuse dovezile pentru cazul invocat.
Verificând cererea formulată de petentul B.A. sub aspectul îndeplinirii primei condiţii de admisibilitate şi anume respectarea termenului de introducere a contestaţiei în anulare, se constată că aceasta nu îndeplineşte condiţia prevăzută de lege.
Având în vedere natura hotărârii atacate, care nu conţine dispoziţii care să fie puse în executare, întrucât priveşte plângerea petentului împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de procuror, formulată în temeiul art. 278 C. proc. pen., termenul de introducere a contestaţiei în anulare este, potrivit art. 388 C. proc. pen., de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.
În cauză, cererea petentului fiind formulată, la data de 3 martie 2006, iar hotărârea atacată fiind pronunţată, la data de 16 ianuarie 2006, s-a depăşit termenul impus de lege.
Ca urmare, nu este îndeplinită prima din condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Faţă de necesitatea îndeplinirii cumulative a tuturor condiţiilor de admisibilitate, prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se neîndeplinirea uneia dintre ele, nu se mai impune şi analiza celorlalte condiţii care, de altfel, nici ele nu sunt îndeplinite de cererea formulată de petent.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă, cu obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul B.A. împotriva deciziei penale nr. 252 din 16 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 2478/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2500/2006. Penal → |
---|