ICCJ. Decizia nr. 2467/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2467/2006
Dosar nr. 169/2/2006
Şedinţa publică din 14 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost trimişi în judecată, printre alţii, şi inculpatul G.A., pentru complicitate prevăzută de art. 26 la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., şi a inculpatului T.A.M. sub aspectul complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 26 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1614 din 2 decembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor şi, în consecinţă:
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul G.A. la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 71 şi 64 C. pen.
S-a dedus prevenţia inculpatului de la 5 iunie 2004 la zi şi s-a menţinut arestarea preventivă a acestuia.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul T.A.M. la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatului T.A.M. de la 7 iunie 2004 la zi şi s-a menţinut arestarea preventivă a acestuia.
Instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă J.E.L. şi SC A.T. SRL şi s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de SC E.R.C.T. SRL.
S-a constatat că SC B.C.R. SA nu are calitate de parte în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 4 iunie 2004, SC E.R.C.T. SRL, prin reprezentantul său V.D. a sesizat prin plângere organele de cercetare penală, solicitând cercetarea numitului G.C., care la data de 25 mai 2004 a solicitat societăţii închirierea unui autoturism, fiindu-i oferit un autoturism marca Skoda Octavia Combi, urmare unui contract de comodat perfectat între J.E.L. şi această societate.
La aceeaşi dată, între SC E.R.C.T. SRL şi solicitant a fost încheiat un contract de închiriere, conform căruia autoturismul urma să fie restituit la data de 28 mai 2004, contravaloarea contractului fiind de 150 Euro.
Dovada calităţii de proprietar al autoturismului închiriat este realizată cu certificatul de înmatriculare şi poliţa de asigurare facultativă a autovehiculului.
La data de 31 mai 2004, inculpatul M.N., condamnat prin aceeaşi sentinţă, utilizând aceeaşi modalitate de inducere în eroare (prezentarea unei identităţi false), s-a deplasat la SC A.T. SRL, solicitând închirierea unui autoturism marca BMW, fiindu-i oferit autoturismul BMW de culoare albastră, perfectându-se un contract de închiriere pe termen de 5 zile, de la 31 mai 2004 la 4 iunie 2004.
La contract s-a anexat copia paşaportului solicitantului.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la 29 iunie 2004, în Bârlad, judeţul Vaslui, localitate unde se cazase inculpatul M.N., în buzunarul unei cămăşi aparţinând inculpatului, s-au găsit trei acte de identitate pe numele G.C.; permis de conducere italian pe acelaşi nume; permis de conducere italian pe numele M.N., inculpatul declarând că îi aparţin.
Martorul N.M. a declarat că a fost contactat telefonic de numitul E. care i-a solicitat sprijinul în vederea închirierii unui autoturism, martorul făcându-i o rezervare la SC E.R.C.T. SRL, iar la 25 mai 2004 a fost închiriat autoturismul marca Skoda Octavia Combi în condiţiile descrise.
Din declaraţiile aceluiaşi martor a rezultat că numitul E., însoţit de un alt cetăţean italian şi anume G. s-au întâlnit cu N.M. în Piaţa Romană, după care au închiriat autoturismul Skoda şi au plecat din Bucureşti.
La aproximativ o săptămână de la data închirierii maşinii, aceleaşi persoane s-au întâlnit din nou cu martorul, acesta constatând că E., cetăţeanul italian şi G. aveau de această dată un autoturism marca BMW.
Un radiocasetofon marca Kenwood şi o magazie de CD-uri aceiaşi marcă au fost date de inculpatul G.A. martorului P.G.M.F. în schimbul unei datorii pe care inculpatul o avea la această persoană.
Inculpatul G.A. a oferit spre vânzare martorului G.C. roţile şi genţile autoturismului marca BMW, precum şi magazia de CD-uri BMW, ulterior convenind să-i dea cele 5 roţi BMW în schimbul roţilor auto BMW, ce aparţineau martorului precum şi a sumei de 200 Euro, aceasta în condiţiile în care inculpatul G.A. avea cunoştinţă de împrejurarea că cele două autoturisme au fost închiriate de la diferite firme şi că în condiţiile legale, nici autoturismele, nici componentele acestora, nu puteau forma obiectul unei convenţii de vânzare-cumpărare.
Susţinerile inculpatului G.A., în sensul că nu i-a ajutat pe E. şi pe inculpatul M.N. să dezmembreze sau să vândă cele două autoturisme au fost infirmate de declaraţiile martorilor P.M.F. şi G.C., care au primit de la inculpat bunurile sus-menţionate.
Din declaraţia inculpatului G.A. a rezultat faptul că a cunoscut lipsa calităţii de proprietar a inculpatului M.N. asupra celor două autoturisme.
Din modul de derulare a evenimentelor, astfel cum au fost descrise şi cum rezultă din cuprinsul mijloacelor de probă administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că rezultă fără putinţă de tăgadă că, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, folosindu-se de documente false, inculpatul M.N. a închiriat de la două societăţi de profil din Bucureşti şi anume SC E.R.C.T. SRL şi SC A.T. SRL, două autoturisme, unul marca Skoda Octavia şi celălalt marca BMW, iar cu prilejul încheierii contractelor de închiriere, i-a indus în eroare pe reprezentanţi societăţilor, în sensul că a garantat restituirea autoturismelor, deşi încă de la început, a intenţionat să nu procedeze în acest, mod, ci să înstrăineze autoturismele, intenţie realizată cu complicitatea inculpatului G.A.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.A.M., în declaraţia dată de acesta, a arătat că a fost contactat telefonic de un anume M., care i-a solicitat sprijinul, în sensul deplasării pe ruta Arad – Bucureşti cu un autoturism marca BMW, pentru efectuarea acestui serviciu, inculpatul urmând să primească suma de 100 Euro.
În aceeaşi seară inculpatul s-a întâlnit cu M. care era însoţit de un anume G. şi aceştia i-au spus să ducă autoturismul marca BMW de culoare albastră în Braşov, fiindu-i înmânat un certificat de înmatriculare pe care figura ca proprietar al maşinii o societate comercială.
După întâlnire cu persoana căreia urma să-i predea autoturismul, pe nume D., inculpatul a primit de la acesta suma de 1.800 Euro, pe care a remis-o numiţilor G. şi M., acest lucru petrecându-se în localitatea Băile Felix, cei doi fiind însoţiţi de un cetăţean italian.
Susţinerile inculpatului T.A.M. au fost înlăturate de instanţă, fiind infirmate de martorul D.D. care, fiind audiat, a declarat că, la data de 1 iunie 2004, a fost contactat de o cunoştinţă, pe nume A. din Arad, care i-a spus că are un autoturism de vânzare marca BMW de la un cetăţean italian, pe care intenţionează să-l vândă, la cererea italianului A. a mai spus martorului că maşina este înmatriculată în Italia. Întrucât D.D. i-a spus că nu doreşte să cumpere maşina deoarece nu are banii necesari, la insistenţele inculpatului, martorul i-a promis că îi va căuta un client.
Instanţa a reţinut că inculpatul T.A.M. nu a procedat la efectuarea unui „serviciu" pentru un prieten, în schimbul unei sume modice (100 Euro), astfel cum acesta pretinde în declaraţia dată la 7 iunie 2004, ci cu bună ştiinţă, având cunoştinţă de provenienţa autoturismului şi de intenţiile inculpatului M.N. l-a ajutat pe acesta să înstrăineze autoturismul marca BMW.
Inculpatul T.A.M. a avut o conduită oscilantă pe parcursul procesului penal şi fiind audiat de instanţa de fond, a declarat că îl cunoaşte pe G. de la începutul anului 2004 şi că acesta i-a solicitat cu titlu de împrumut o sumă de bani, pentru un prieten italian, garantând cu un autoturism marca BMW, deşi la data de 7 iunie 2004 susţinerile acestuia au fost diferite, astfel cum s-a arătat, fapt ce a condus, coroborat şi cu celelalte probe la constatarea nesincerităţii inculpatului şi intenţia acestuia de a conduce cercetările pe un făgaş total diferit de cel al situaţiei de fapt reale.
Împotriva sentinţei au declarat apel, printre alţii şi inculpatul G.A. şi T.A.M.
Ambii inculpaţi au criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepselor iar inculpatul T.A.M., a susţinut că este nevinovat.
Prin Decizia penală nr. 45 pronunţată în Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelurile, ca nefondate, reţinându-se că în mod corect s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor, iar individualizarea pedepselor s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii G.A. şi T.A.M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 şi solicitând reducerea pedepselor aplicate.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise, dar şi persoana inculpaţilor.
Faptele prezintă un deosebit grad de pericol social concret, datorită modalităţii de acţiune, valoarea prejudiciului şi atitudinea personală a inculpaţilor, contribuţia acestora la săvârşirea infracţiunii.
Faţă de aceste considerente, criticile formulate de recurenţi sunt neîntemeiate şi în temeiul art. 38515 p ct.1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.
Va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului G.A., timpul arestării preventive de la 5 iunie 2004 la 14 aprilie 2006 şi de la 7 iunie 2004 la 14 aprilie 2006 pentru inculpatul T.A.M.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.A. şi T.A.M. împotriva deciziei penale nr. 45 din 27 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.A. timpul arestării preventive de la 5 iunie 2004 la 14 aprilie 2006 şi de la 7 iunie 2004 la 14 aprilie 2006 pentru inculpatul T.A.M.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariile avocatului din oficiu în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2466/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2469/2006. Penal → |
|---|
