ICCJ. Decizia nr. 2502/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2502/2006
Dosar nr. 2544/1/2006
Şedinţa publică din 17 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 493/ D din 4 noiembrie 2005 a Tribunalului Bacău au fost condamnaţi inculpaţii:
- B.A.M., în baza art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi
- B.A. zis A., în baza art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174, 175 lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen., la 16 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi în baza art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., la 7 ani închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, plus un spor de un an, în total 17 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru ambii inculpaţi, s-a menţinut starea de arest a acestora şi s-a dedus din pedepse durata arestării preventive a inculpaţilor de la 29 mai 2004 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata către partea civilă B.L. a sumei de 10.000 RON despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomeniri ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în fapt, că inculpaţii B.A. şi B.A.M., în seara zilei de 28 mai 2004, împreună cu alţi tineri au consumat băuturi alcoolice în localul din comuna Mărgineni judeţul Bacău.
În acelaşi local se afla şi R.C. din aceeaşi comună care era în stare avansată de ebrietate ca urmare a băuturilor alcoolice consumate până atunci.
După ce a solicitat acordul tinerilor, R.C. s-a aşezat la aceeaşi masă.
La un moment dat, R.C. a luat paharul din faţa lui B.A.M., consumându-i vinul.
Pentru acest gest lipsit de politeţe s-a simţit ofensat martorul V.S.I., nicidecum tânărul căruia i se consumase vinul, care i-a cerut lui R.C. să umple paharul la loc.
Barmanul H.B. văzând că este iminentă izbucnirea unui scandal a promis că va umple paharul cu vin, cerându-i totodată lui R.C. să plece de la masa respectivă.
Ca urmare a reproşurilor care i s-au făcut în legătură cu gestul nepoliticos făcut şi a sfaturilor barmanului, pe la miezul nopţii de 28 mai 2004 R.C. a ieşit din local.
În timp ce sus-numitul se îndrepta spre casă, pe drumul sătesc, tinerii au continuat să facă aprecieri critice la adresa acelui gest.
După circa 15 minute de la plecarea lui R.C. inculpatul B.A., aflat în stare de ebrietate a ieşit din local unde a revenit după 10-15 minute având pe cap două şepci, una roşie şi cealaltă albastră.
Cerându-i-se explicaţii, inculpatul le-a spus prietenilor săi că i-a aplicat o corecţie lui R.C. căruia i-a luat şapca.
Inculpatul B.A.M. aflat la rândul său în stare de ebrietate a apreciat ca lăudabilă fapta lui B.A., motiv pentru care l-a întrebat unde se află victima, pentru a-i aplica şi el o corecţie pentru gestul lipsit de politeţe de a fi băut vinul dintr-un pahar care nu îi aparţinea.
Astfel, B.A.M. a aflat de la B.A., că R.C. este căzut la pământ pe drumul sătesc, într-un loc unde se afla o movilă de nisip, ceea ce demonstrează cât de tare fusese lovit, atâta vreme cât era exclusă posibilitatea ca victima să se ridice şi să-şi continue drumul spre casă.
Deşi aflase că R.C. este căzut la pământ, inculpatul B.A.M. a plecat spre acel loc pentru a-i aplica şi el victimei o corecţie. Pentru a fi mai agil în mişcări, inculpatul s-a dezbrăcat de geacă şi tricou.
Găsindu-l pe R.C. căzut la pământ în apropierea acelei movile de nisip, inculpatul B.A.M. l-a lovit cu pumnii şi picioarele. Agresiunea a fost oprită de martorul V.S.I., care intuind hotărârea inculpatului de a lovi victima a ieşit şi el din local.
Cei doi, inculpatul şi martorul, s-au întors în local unde au continuat să consume băuturi alcoolice.
După un timp inculpatul B.A.M. a ieşit din bar urmat de acelaşi martor şi din nou l-a lovit pe R.C. care era căzut la pământ, cu pumnii şi picioarele.
Între timp, la locul faptei, au venit şi martorii B.P. şi D.N., care văzând starea victimei au ridicat-o şi au pus-o în poziţia şezut, lângă o troiţă aflată într-o intersecţie, spunând că până la ziuă îşi va reveni.
Martorul B.P. a fost primul care a plecat de la locul faptei, ajungând acasă în jurul orei 1,30. Ultimii care au plecat de lângă victimă au fost inculpaţii şi martorii D.N. şi V.S.I.
În momentul în care au abandonat-o victima nu mai putea vorbi, întrucât intrase în comă, iar inculpaţii aveau impresia că doarme.
Profitând de faptul că R.C. nu se mai putea apăra, inculpatul B.A. i-a luat adidaşii, spunând că „sunt buni la prăşit".
În dimineaţa zilei de 29 mai 2005 un sătean l-a găsit pe R.C. în comă, pe marginea drumului sătesc, a fost chemată salvarea, dar medicul de pe ambulanţa sosită la faţa locului a constatat decesul.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei cerebro-meningee (hematom subdural bilateral, hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală) consecinţa unui traumatism cranio-facial cu fractura de piramidă nazală. Distribuţia şi tipologia lezională au sugerat un mecanism de producere prin loviri active cu corpuri dure urmat eventual şi de cădere, între leziunile cranio-cerebrale şi deces existând legătură directă de cauzalitate. În momentul decesului victima avea o alcoolemie de 2,20 gr. %o.
Acest raport medico-legal a fost avizat de I.M.L. Iaşi, precizân-du-se că decesul victimei s-a datorat leziunilor meningo-cerebrale, ca topografia leziunilor externe atestă lovirea cu obiecte sau mijloace contondente (pumni şi picioare) în regiunea capului, urmată probabil de cădere şi că toate leziunile interne şi externe au contribuit la producerea leziunilor meningo-cerebrale şi în final la deces.
Prin expertiza medico-legală psihiatrică s-a stabilit că B.A. a acţionat cu7 discernământ integru la comiterea infracţiunii de omor.
Referitor la incidenţa agravantei prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen, s-a apreciat de către instanţă că inculpatul B.A. nu a comis omorul pentru a-i fura victimei adidaşii ori şapca, împrejurări în care, conform art. 334 C. proc. pen., a fost înlăturată această agravantă.
Apărarea inculpaţilor, în sensul că victima ar fi fost lovită şi de o altă persoană, respectiv şi de martorul V.S.I. şi că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 183 C. pen., a fost înlăturată de către instanţa de fond care a reţinut că cei doi inculpaţi sunt vinovaţi de uciderea victimei şi că rezultatul letal al actelor repetate de violenţă nu a avut caracter praeterintenţionat.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că suma de 100.000.000 lei solicitată de partea civilă reprezentând cheltuieli cu înmormântarea victimei şi pomeniri ulterioare a fost dovedită.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a expertizelor medico-legale efectuate în cauză, a declaraţiilor martorilor D.N., H.B., V.S.I., B.P. şi B.A.M., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 17 din 24 ianuarie 2006, a admis apelurile declarate de parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul B.A. numai cu privire la greşita încadrare dată infracţiunii de tâlhărie săvârşită de acest inculpat şi cu privire la sporul de un an închisoare aplicat şi a desfiinţat în aceste limite hotărârea primei instanţe.
Rejudecând cauza, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de tâlhărie din art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., menţinând pedeapsa aplicată.
A fost înlăturat sporul de un an închisoare şi s-a dispus, după contopirea celor două pedepse, ca inculpatul să execute pedeapsa de 16 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A.M.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile din apelul parchetului a reţinut că fapta de tâlhărie a fost comisă în timpul nopţii şi în loc public, fiind aplicabile dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., nicidecum ale art. 211 alin. (1) din acelaşi cod, la care nu se regăsesc cele două agravante.
Totodată, a apreciat întemeiată solicitarea apelantului inculpat B.A. de înlăturare a sporului de concurs de un an aplicat, apreciindu-se că pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Referitor la susţinerea din apelul parchetului, în sensul că ar fi incidente dispoziţiile art. 211 alin. (3) în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., s-a considerat de către instanţa de control judiciar că nu poate fi primită întrucât scopul principal al activităţii infracţionale nu a fost tâlhăria, ci aplicarea violenţelor şu uciderea victimei, urmate de sustragerea obiectelor victimei.
Privitor la critica din apelul inculpatului B.A.M. în sensul că fapta trebuie încadrată în dispoziţiile art. 183 C. pen., comisă în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., aceasta nu a fost primită, nerezultând din probe că decesul ar fi un rezultat praeterintenţionat, ori că fapta ar fi fost determinată de vreun gest provocator al victimei.
În legătură cu solicitarea aceluiaşi inculpat de reducere a pedepsei aplicate, s-a apreciat că aceasta nu poate fi primită, sancţiunea stabilită de prima instanţă fiind orientată spre minimul prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambii inculpaţi care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17, 18, 14 C. proc. pen., au solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., aplicarea în cauză a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul legal şi în subsidiar reducerea pedepselor.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea, în noaptea de 28 mai 2004, a infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., de către B.A.M. şi a infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie calificată, prevăzute de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., şi de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., de către B.A.
Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că în noaptea arătată, cei doi inculpaţi au aplicat victimei în mod repetat, lovituri intense cu pumnii şi picioarele în zone vitale ale corpului, respectiv cap, torace şi abdomen, care au determinat leziunile grave descrise în actele medico-legale din dosar şi au condus direct la deces.
După aplicarea acestor lovituri şi punerea victimei în neputinţa de a se apăra, inculpatul B.A. i-a sustras acesteia mai întâi şapca şi apoi adidaşii din picioare.
Faţă de modul în care au acţionat, de intensitatea loviturilor aplicate cu picioarele încălţate şi cu pumnii, de zonele corporale vizate, care adăposteau organe vitale, se constată că în mod judicios instanţele au tras concluzia că inculpaţii au acţionat cu intenţia indirectă de ucidere a victimei, cei doi autori prevăzând rezultatul faptelor lor şi deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.
Prin urmare consecinţa morţii nefiind un rezultat praeterintenţionat, nu sunt incidente dispoziţiile art. 183 C. pen., referitoare la infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, ci cele ale infracţiunilor de omor prevăzute de textele menţionate.
Ca atare, criticile formulate în sensul greşitei încadrări juridice dată faptei de omor nu sunt fondate.
2. Referitor la susţinerea ambilor recurenţi că instanţele au comis o eroare gravă de fapt prin nereţinerea circumstanţei atenuante a provocării, nici aceasta nu poate fi primită.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţa atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Or, din ansamblul probator al cauzei, nu a rezultat că gestul victimei, aflată în stare de ebrietate şi stăpânit de viciul băuturii, de a consuma vinul din paharul inculpatului B.A.M., aflat de asemenea, în stare de ebrietate, ar fi avut caracterul atingeri grave a demnităţii acestui inculpat, care să creeze făptuitorului o intensă tulburare şi să explice reacţia violentă a acestuia.
Mai mult, incidentul a fost considerat minor de către cei prezenţi şi a fost atenuat prin intervenţia barmanului localului.
După acest moment, inculpatul a chibzuit asupra modului în care urma să reacţioneze, apoi după 15 minute a plecat după victimă şi i-a aplicat lovituri grave, ceea ce exclude provocarea, aşa cum este reglementată de textul legal evocat.
Întrucât soluţia de condamnare pentru infracţiunile menţionate este conformă cu probele de vinovăţie exclusivă a inculpaţilor în declanşarea agresiunii asupra victimei, susţinerea lor că s-ar fi comis o eroare gravă de fapt prin nereţinerea scuzei provocării este neîntemeiată.
3. Printr-un ultim motiv de casare, inculpaţii au criticat hotărârea susţinând că pedepsele au fost greşit individualizate.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanţele au aplicat inculpaţilor pedepse orientate spre minimul legal în cazul inculpatului B.A., căruia în apel i s-a înlăturat sporul de concurs de un an şi chiar la minimul legal în cazul inculpatului B.A.M.
La individualizarea acestor pedepse, instanţele în mod justificat au avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptelor, împrejurările săvârşirii lor şi persoana inculpaţilor, care anterior au avut o conduită general bună în familie şi societate şi nu au antecedente penale.
Se mai constată că pedepsele aplicate sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpaţilor.
Deoarece au fost respectate dispoziţiile legale menţionate, iar din examinarea dosarului nu se desprind împrejurări care să poată fi considerate circumstanţe atenuante din cele prevăzute de art. 74 C. pen., şi care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, critica inculpaţilor în sensul greşitei individualizări a pedepselor este neîntemeiată.
4. Întrucât motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioadele reţinerii şi arestării preventive de la 29 mai 2004 la 17 aprilie 2006 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului B.A. să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A. şi B.A.M. împotriva deciziei penale nr. 17 din 24 ianuarie 2006 a curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 29 mai 2004 la 17 aprilie 2006, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurentul inculpat B.A.M. la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat B.A. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2500/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2504/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
