ICCJ. Decizia nr. 2469/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2469/2006
Dosar nr. 1472/1/2006
Şedinţa publică din 14 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 326 din 15 iulie 2005 au fost condamnaţi inculpaţii:
- V.L.O., la 2 ani şi 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 861 – art. 862 C. pen., pe termenul de încercare de 6 ani şi 8 luni, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
- T.C.A., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 – art. 862 C. pen., pe termenul de încercare de 7 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
- C.C.N., la 2 ani şi 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 861 – art. 862 C. pen., pe termenul de încercare de 6 ani şi 10 luni, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
- C.C.S., la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., şi la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii de un an şi 6 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 401/2002 a Tribunalului Argeş, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 raportat la art. 6 din Legea nr. 143/2000 şi s-a dispus ca în final inculpatul să execute 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata prevenţiei de la 9 aprilie 2005 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat drogurile ridicate de la inculpaţi, iar conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul V.L.O. 700.000 lei; de la inculpatul T.C.A. 1.070.000 lei; de la inculpatul C.C.N. 2.500.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 4.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul V.L.O., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la începutul lunii martie 2005, a vândut în mod repetat cantitatea totală de 8 gr. rezină de cannabis numitei A.A.C., contra sumei de 4 milioane lei şi 10 comprimate MDMA cu suma de 5 milioane lei.
Inculpatul C.C.S., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a vândut la 31 martie 2005, 20 comprimate MDMA cu suma de 8 milioane lei colaboratorului sub acoperire I.A. La 8 aprilie i-a mai vândut 30 comprimate cu suma de 12 milioane lei. În locuinţa inculpatului s-au mai descoperit 0,69 gr. cannabis şi o ţigaretă cu fragmente de cannabis, pe care le deţinea fără drept, pentru consum propriu.
Inculpatul T.C.A., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în ziua de 31 martie 2005, i-a vândut lui C.C.S. 90 comprimate MDMA cu 6 milioane lei şi 32 comprimate MDMA contra sumei de 9.600.000 lei în ziua de 8 aprilie 2005 când asupra lui s-au mai găsit 20 comprimate MDMA.
Inculpatul C.C.N., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la data de 8 aprilie 2005, i-a vândut inculpatului T.C.A. 17 comprimate MDMA contra sumei de 4 milioane lei, iar la data de 14 aprilie 2005, 15 comprimate MDMA, pentru suma de 3.500.000 lei.
Tribunalul a reţinut în favoarea tuturor inculpaţilor beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, reglementat la art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că în cursul urmăririi penale au denunţat şi facilitat tragerea la răspundere a unor persoane care au comis infracţiuni la legea combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri.
Prin Decizia penală nr. 306/P/2005, Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatului C.C.S., a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 326/2005 a Tribunalului Constanţa.
Rejudecând a aplicat prevederile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 143/2000 modificată pentru inculpaţii V.L.O., C.C.S., T.C.A. şi C.C.N. A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. d) C. pen., pentru inculpatul C.C.S.
S-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului V.L.O.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul V.L.O.
Inculpatul V.L.O. nu şi-a motivat recursul, iar în şedinţa publică din 14 aprilie 2006 şi l-a retras.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a criticat hotărârile pronunţate pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 faţă de inculpatul C.C.N. care nu a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a unor persoane care au comis infracţiuni la Legea nr. 143/2000. S-a motivat că instanţele au reţinut netemeinic că inculpatul C.C.N. ar fi denunţat-o pe T.M.
Parchetul a mai criticat individualizarea pedepselor inculpaţilor V.L.O., T.C.A. şi C.C.N. faţă de care suspendarea sub supraveghere a pedepselor apare ca inadecvată, având în vedere că sunt vechi consumatori de droguri şi au în continuare un anturaj format din consumatori, iar pe de altă parte sunt caracterizaţi de o rezistenţă redusă la presiunea grupului şi frecventează cluburi unde se consumă droguri.
În privinţa inculpatului V.L.O. se învederează lipsa autocontrolului şi deficienţe în educaţie din partea familiei care îi alocă sume substanţiale de bani, ceea ce nu favorizează reintegrarea socială a inculpatului.
Recursul procurorului mai critică omisiunea aplicării art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), faţă de inculpatul C.C.S. în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004.
Recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa este fondat.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000 persoana care a comis una din infracţiunile prevăzute la art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Denunţul de la dosarul de urmărire penală, întocmit de C.C.N. se referă la alte persoane decât cele avute în vedere de instanţe şi nu se cunoaşte rezultatul acestuia.
Cât priveşte motivarea instanţei de fond că din adresa nr. 115192 din 27 iunie 2004 a I.G.P. Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Bucureşti, ar rezulta că inculpatul C.C.N. ar fi facilitat tragerea la răspundere penală a numitei T.M. aceasta este netemeinică, bizară chiar, având în vedere că din examinarea adresei de la dosar a Tribunalului Constanţa rezultă doar că T.M., care nu este intimată în cauză, a denunţat şi facilitat cercetarea penală a numiţilor B.D. şi B.V. care, de asemenea, n-au legătură cu cauza.
Prin urmare condiţiile de înjumătăţire a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului C.C., motivul de casare din recursul procurorului cu privire la acest aspect fiind întemeiat.
Şi motivul de recurs referitor la individualizarea pedepselor inculpaţilor V.L.O., T.C.A. şi C.C.N. este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpaţii au comis infracţiuni de trafic de droguri în formă continuată, pentru care lege prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani. Chiar dacă instanţele au reţinut în sarcina lor circumstanţe atenuante, pericolul social al faptelor şi făptuitorilor, volumul relativ ridicat de stupefiante traficat, legăturile permanente între traficanţi, frecventarea unor medii cu potenţial ridicat pentru acest gen de infracţiuni, nu justifică suspendarea executării pedepsei.
Aceasta înseamnă că faţă de datele dosarului, inclusiv evaluările făcute de organisme specializate simpla avertizare a inculpaţilor prin pronunţarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Prin urmare, Curtea va înlătura prevederile art. 861 şi 862 C. pen., referitor la inculpaţii V.L.O., T.C.A. şi C.C.N.
Referitor la inculpatul C.C.N. care a comis infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 după modificarea acesteia prin Legea nr. 522/2004 în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nefiind realizate condiţiile alineatului 1 din această prevedere.
Cu toate acestea recursul procurorului este admisibil cu privire la acest inculpat.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, pedeapsa pentru infracţiunea reglementată este de la 6 luni la 2 ani.
Inculpatul a primit o pedeapsă de 10 luni închisoare deşi instanţa a motivat că este cazul a se coborî pedepsele sub minimul prevăzut de lege chiar dacă este recidivist aşa cum a procedat cu infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Or, având în vedere că minimul pedepsei ce i-ar fi aplicabil văzând şi prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din aceiaşi lege, ar fi de 3 luni, instanţele erau obligate potrivit art. 76 lit. b) C. pen., să coboare pedeapsa sub această limită, ceea ce în mod greşit au omis să facă.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, va casa ambele hotărâri, va înlătura aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul C.C.N. căruia îi va aplica 3 ani închisoare prin menţinerea circumstanţelor atenuante.
Va înlătura aplicarea art. 861, 862, 863 C. pen., faţă de inculpaţii C.C.N., T.C.A. şi V.L.O., faţă de care va face aplicare a art. 71 şi 64 C. pen.
Făcând aplicarea art. 76 lit. a) C. pen., va coborî pedeapsa aplicată inculpatului C.C.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la 2 luni închisoare, va recontopi pedepsele în cea mai grea, va menţine revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată de Tribunalul Argeş prin sentinţa penală nr. 401/2002, urmând ca în final să execute 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Va computa prevenţia din durata pedepsei. Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi va lua act de retragerea recursului inculpatului V.L.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 306/ P din 5 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează în parte ambele hotărâri, şi, rejudecând pe fond:
Înlătură aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul C.C.N. şi în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi 64 C. pen., şi înlătură aplicarea art. 861, 862, 863 C. pen., pentru inculpat.
Înlătură aplicarea art. 861, 862, 863 C. pen., şi pentru inculpaţii V.L.O. şi T.C.A. şi aplică faţă de aceştia art. 71 şi 64 C. pen.
Înlătură aplicarea art. 33 şi 34 C. pen., pentru inculpatul C.C.S. şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3 C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul C.C.S. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 6 luni aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 401/2002 a Tribunalului Argeş şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.S. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 aprilie 2005 la 14 aprilie 2006.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.L.O. pe care-l obligă la 60 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2467/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2470/2006. Penal → |
|---|
