ICCJ. Decizia nr. 2470/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2470/2006
Dosar nr. 22014/1/2005
(nr. vechi 6628/2005)
Şedinţa publică din 14 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 232 din 26 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 1802/2005, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.N., la 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat, la un an închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că partea vătămată B.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a confiscat în vederea distrugerii un topor cu coadă de lemn de 45 cm lungime, aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Arad.
Inculpatul a fost obligat la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Arad a sumei de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ziua de 1 decembrie 2004, inculpatul presta diferite lucrări de construcţie în gospodăria sa şi partea vătămată B.I., care îi era vecin, i-a solicitat să-l tundă. Inculpatul a fost de acord şi spre seară s-a deplasat la locuinţa acestuia. Aici, cei doi au consumat băuturi alcoolice, timp în care inculpatul l-a tuns pe partea vătămată. În jurul orelor 21–21,30, văzând că inculpatul era sub influenţa alcoolului iar partea vătămată urma ca a doua zi să meargă la lucru, soţia părţii vătămate, martora B.D. i-a cerut inculpatului să plece acasă. Iniţial acesta a refuzat şi când martora a luat sticla cu băutură şi paharele de pe masă, inculpatul a prins-o de mână răsucind-i-o iar la intervenţia părţii vătămate şi insistenţele martorei, inculpatul a plecat acasă. După câteva minute, din locuinţă, soţii B. l-au auzit pe inculpat strigând-o la poartă pe martora B.D.
În aceste împrejurări, partea vătămată s-a deplasat la poartă pentru a afla ce doreşte inculpatul, a deschis poarta pe care inculpatul a împins-o cu umărul, a intrat în curte şi cu un topor pe care-l avea asupra sa, i-a aplicat părţii vătămate o lovitură direcţională spre zona capului. Pentru că, instantaneu, partea vătămată s-a retras un pas înapoi, lama toporului l-a atins la buza superioară şi zona sternală. Fiind speriată, partea vătămată s-a retras în locuinţă, martora B.D. reuşind să-l îndepărteze pe inculpat din curte.
Toate aceste împrejurări au fost văzute de martora C.E., care fiind în curtea casei sale, situată în vecinătatea casei părţii vătămate, a auzit scandalul şi prin cutia poştală montată pe poarte de intrare, a urmărit desfăşurarea evenimentelor.
O parte a acestora a fost văzută şi de martorul C.A.
După incident, martora B.D. i-a telefonat martorului V.M. şi acesta, împreună cu un poliţist din comună, s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate, unde au aflat despre cele întâmplate, partea vătămată fiind transportată la spital.
Din certificatul medico-legal nr. 1109/ A2 decembrie 2004 eliberat de S.J.M.L. Arad rezultă că partea vătămată B.I. prezintă plagă contuză presternală regiunea superioară şi plagă de 2,5 cm pe buza superioară partea stângă şi necesită 12-14 zile îngrijiri medicale.
Prin adresa nr. 12/ C din 4 ianuarie 2005, aceeaşi instituţie a concluzionat că după criteriologia medico-legală, leziunile traumatice descrise anterior nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate B.I. şi au putut fi produse cu un corp tăios, dur, cu muchii.
Tribunalul a reţinut că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., şi tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul Z.N., solicitând admiterea acestuia, înlăturarea sporului aplicat şi reducerea pedepsei cu suspendarea executării ei sub supraveghere, având în vedere că este bolnav şi că are doi copii minori în întreţinere.
Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată este proporţională cu gradul de pericol social al faptelor comise şi persoana inculpatului, fiind de natură să asigure atât reeducarea acestuia cât şi prevenţia generală.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 352/ A din 24 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 7417/P/2005, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Z.N., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., şi solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul înlăturării sporului de 6 luni aplicat, reducerii pedepselor şi suspendarea executării acestora.
Recursul este neîntemeiat.
Curtea, analizând hotărârile pronunţate în cauză atât prin prisma cazului de casare invocat de inculpat, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt legale şi temeinice.
Inculpatul are de executat o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, după ce instanţa a contopit cele 2 pedepse aplicate pentru fiecare infracţiune comisă, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, aplicând dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen.
Curtea apreciază că acest cuantum este corespunzător gradului ridicat de pericol social al faptei şi persoanei inculpatului. De altfel, în favoarea inculpatului s-au reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., şi pedeapsa a fost coborâtă sub minim, iar o reducere şi mai mare a acesteia nu se justifică, ţinând cont de faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte comise cu violenţă, condamnări în privinţa cărora a intervenit reabilitarea.
Cât priveşte solicitarea de a se dispune suspendarea executării pedepsei (fie sub supraveghere, fie condiţionată), Curtea constată că acest lucru nu este posibil, indiferent de cuantumul pedepselor aplicate, având în vedere că inculpatul a comis o tentativă la infracţiunea de omor.
Conform art. 81 alin. (3) C. pen., şi art. 861 alin. (3) C. pen., suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere nu pot fi dispuse în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani şi ori de câte ori legea condiţionează aplicarea unor texte de lege de limitele pedepselor, acestea se referă întotdeauna la limitele prevăzute pentru infracţiunea consemnată, nu la limitele rezultate ca urmare a unor cauze legale de atenuare.
Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, dacă s-ar lua în considerare limitele reduse pentru tentativă s-ar ajunge la situaţia în care s-ar dispune suspendarea în cazul tentativei la infracţiunea de omor, deşi Codul penal exceptează în mod expres de la suspendare infracţiuni mai puţin grave: vătămare corporală gravă, violul şi tortura.
Legea nu a exceptat în mod expres omorul şi tentativa la omor, apreciind că acestea sunt exceptate tocmai prin introducerea condiţiei referitoare la limita superioară a pedepsei, 15 ani.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.N. împotriva deciziei penale nr. 352/ A din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2469/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2478/2006. Penal → |
|---|
