ICCJ. Decizia nr. 2834/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1018 din 14 iulie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul V.L.Șt., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen.
în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 65 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 25 august 2004, la zi.
Sub aspectul laturii civile a fost admisă în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă M.D. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Totodată, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul județean Ilfov Sf. împărați Constantin și Elena și Spitalul de Urgență București, cu dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 24 august 2004, partea vătămată M.D. s-a deplasat la magazinul din comuna Ștefăneștii de Jos și în discuția purtată cu vânzătoarea, a afirmat că în urmă cu câteva nopți, persoane necunoscute au încercat să fure materiale de construcție din incinta unui imobil unde era paznic, indicându-l pe fiul lui V. ca posibil autor, întrucât l-a recunoscut după voce.
Conversația dintre partea vătămată și vânzătoare a fost auzită de martora V.E., mama inculpatului, care a ieșit din magazin și a plecat.
După puțin timp, partea vătămată s-a îndreptat spre locul de muncă, dar pe str. Rozelor a fost acostată de V.E., însoțită de cumnata sa R.M., care l-a îmbrâncit și i-a pus mâna în gât lui M.D., după care R.M. l-a lovit în cap cu o sticlă de coniac. Concomitent, V.E. l-a strigat pe fiul său, inculpatul V.L.Șt., care s-a apropiat de M.D. și l-a lovit cu pumnii și picioarele atât în regiunea toraco-abdominală, cât și în regiunea cranio-facială, succesiv, până când victima și-a pierdut cunoștința.
Inculpatul a plecat de la locul faptei, lăsând victima în stare de inconștiență, dar după aproximativ 15 minute s-a întors și a văzut cum i se acorda primul ajutor de către martora M.L.
întrucât partea vătămată se afla în stare gravă, aceasta a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca unde a fost internată cu diagnosticul "Agresiune. Politraumatism TS 10, RTS 10. Traumatism cranio cerebral minor nivel 2. Traumatism facial cu ruptură de perete inferior orbital stâng. Traumatism abdominal cu ruptură de splină gr. UV. Hemoperitoneu. Șoc hemoragic. Traumatism toracic cu fracturi costale C8-C9."
Deoarece, după externare starea sănătății victimei s-a agravat, la data de 16 septembrie 2004, aceasta a fost internată la Spitalul județean Ilfov, secția chirurgie, cu diagnosticul "Politraumatism prin agresiune. Contuzie hemitorace stâng; microlitioză renală stg. Sperectomie".
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, a rezultat că victima a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp dur și au necesitat pentru vindecare 30 zile de îngrijiri medicale, leziunile au pus în primejdie viața victimei.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor M.L., V.E., R.M., Z.A., R.A.M. și M.G., raportului de expertiză medico-legală, foii de observație clinică și alte acte medicale, probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1039/ A din 21 decembrie 2005, a admis apelul inculpatului numai sub aspectul laturii civile, în sensul că a redus cuantumul daunelor morale de la 100.000.000 lei la 30.000.000 lei. Apelul părții civile a fost respins, ca tardiv.
împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat achitarea, întrucât a comis infracțiunea în legitimă apărare, în subsidiar solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pe baza probelor administrate în cauză justificat a înlăturat apărările formulate de inculpat, în sensul că ar fi comis infracțiunea în condițiile legitimei apărări sau în stare de provocare. La rândul său, instanța de apel a reverificat aceleași susțineri ale inculpatului și întrucât nu le-a găsit întemeiate le-a respins.
Pe lângă argumentele înserate de prima instanță și de cea de control judiciar, mai sunt de făcut următoarele precizări referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) și respectiv art. 73 lit. b) C. pen., invocate de recurent.
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Cerințele acestui text nu sunt îndeplinite.
în speță, partea vătămată nu a exercitat vreun act de violență nici împotriva mamei inculpatului (în prima fază a incidentului) și nici împotriva inculpatului.
Dimpotrivă, din probele administrate rezultă că mama inculpatului V.E. și sora acesteia, R.M. (cu privire la care s-a disjuns cauza în vederea cercetărilor sub aspectul instigării și respectiv complicității la tentativa la infracțiunea de omor calificat și formarea unui dosar separat) au fost acelea care l-au atacat pe M.D., ultima lovindu-l cu o sticlă în cap, după care inculpatul l-a lovit cu pumnii și picioarele până când l-a doborât la pământ și l-a adus în stare de inconștiență, cauzându-i leziunile menționate în actele medicale și în raportul de expertiză medico-legală.
Ca atare, atâta vreme cât din partea victimei nu a existat un atac efectiv, nu se poate reține că inculpatul a săvârșit fapta în legitimă apărare.
Numai aprecierea de ordin subiectiv a inculpatului că victima ar putea declanșa împotriva sa sau a mamei sale un atac care însă nu s-a produs și nici nu era iminent, nu justifică aplicarea art. 44 C. pen.
De asemenea, nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi reținută, în raport de succesiunea conflictului.
Potrivit textului de lege menționat, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Din împrejurările comiterii faptei și a modului de a acționa al inculpatului nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii faptei acesta se afla într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa nici una din actele arătate în textul de lege citat.
în raport de considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nu este fondat și în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
A fost computată perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2812/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2835/2006. Penal → |
|---|
