ICCJ. Decizia nr. 2835/2006. Penal

Comentarii

0

Prin sentința penală nr. 152 din 20 noiembrie 2005 a Tribunalului Călărași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 713/P/2005, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei privind pe inculpatul V.F., din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., inculpatul V.F., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la data rămânerii definitive a hotărârii penale, până la terminarea executării pedepsei.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost computată prevenția de la 30 august 2005, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 67 C. pen., privind degradarea militară.

în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, în folosul statului, lopata folosită la săvârșirea infracțiunii.

S-a luat act că partea vătămată S.G. nu s-a constituit parte civilă.

A fost admisă cererea de despăgubiri civile formulată de Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București și a fost obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 5.077.240 lei.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând și onorariul avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

în seara zilei de 8 august 2004, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul V.F. s-a certat cu fratele său V.S., domiciliat la aceeași adresă - în comuna Sohatu, Județul Călărași.

Cearta s-a amplificat, la un moment dat, inculpatul luând din curte o lopată cu care a ieșit în stradă, după fratele său, ca să-l lovească.

Manifestarea violentă a inculpatului a fost observată de partea vătămată S.G. ce se afla în curtea locuinței sale, situată vis - a - vis de cea a inculpatului.

Aceasta a intervenit și i-a solicitat inculpatului să-l lase în pace pe fratele său.

Pe fondul stării de ebrietate și al surescitării, inculpatul s-a apropiat de gardul locuinței părții vătămate, a ridicat lopata și peste gard, a lovit-o pe partea vătămată cu lopata în cap.

Lovitura aplicată de inculpat părții vătămate i-a produs acesteia fractură cu înfundare a oaselor capului, hematom epidural parietal stâng și contuzie hemoragică parietală bilaterală.

S-a intervenit chirurgical și a fost salvată viața părții vătămate.

Raportul medico - legal efectuat în cauză a concluzionat că leziunile traumatice produse de inculpat victimei i-au pus viața în primejdie și s-au soldat cu infirmitate fizică permanentă.

Tribunalul a reținut că în împrejurările concrete în care inculpatul a lovit pe partea vătămată, cu lopata, puternic, la nivelul capului, a prevăzut, sau putea să prevadă rezultatul faptei și că în raport de aceasta, a comis fapta cu intenție, astfel că, având în vedere și urmările efectiv produse, fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor.

La individualizarea pedepsei aplicate s-a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptelor.

împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul V.F.

Critica Parchetului vizează nelegalitatea hotărârii, constând în greșita aplicare a dispozițiilor art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum și netemeinicia, sub aspectul aplicării unei pedepse prea blânde, față de faptul că inculpatul, manifestându-se cu violență, anterior îl doborâse pe fratele său, la pământ și pe parcursul cercetărilor, a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost provocat de partea vătămată.

Inculpatul V.F. a criticat hotărârea, în principal, pentru greșita încadrare juridică a faptei, solicitând schimbarea de încadrare juridică, în dispozițiile art. 182 C. pen., cu motivarea că nu a intenționat suprimarea vieții victimei, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, reținându-i-se scuza provocării.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 174/ A din 3 martie 2006, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței penale nr. 152 din 20 noiembrie 2005, a Tribunalului Călărași, secția penală, desființând, în parte, sentința penală apelată și dispunând aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului V.F. împotriva aceleiași sentințe.

Compută prevenția de la 30 august 2005, la zi și menține starea de arest a inculpatului.

Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu de avocat din oficiu din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a da această soluție, Curtea a constatat că apelul parchetului este fondat numai în ce privește dispoziția de aplicare a art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar apelul inculpatului este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Latura subiectivă a infracțiunii comise de violență împotriva vieții sau integrității corporale a unei persoane se deduce din faptele materiale comise, având în vedere împrejurările concrete în care sunt săvârșite faptele, instrumentele folosite, zonele corporale în care sunt aplicate loviturile, precum și urmările efectiv produse.

Examinând faptele comise de inculpat, în raport de aceste elemente, este indubitabil că lovirea părții vătămate, cu o lopată, la nivelul capului, soldată cu fracturarea oaselor craniului, producerea unui hematom subdural și a unei hemoragii, leziuni periculoase pentru viață, nu poate duce decât la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția, chiar și indirectă, de a ucide, situație în care fapta sa constituie tentativă la infracțiunea de omor.

Așa fiind, în mod corect, tribunalul a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei și sub acest aspect, apelul inculpatului este nefondat.

Nefondat este și apelul inculpatului și în ce privește critica în legătură cu faptul că nu i s-a reținut, în favoare, circumstanța provocării. Din probele administrate rezultă că partea vătămată, observând că inculpatul se manifestă violent asupra fratelui său, pe care-l doborâse la pământ, i-a cerut numai să înceteze și să nu se mai manifeste astfel. Atare intervenție a părții vătămate nu constituie o provocare, ci o manifestare de bun simț, prin care i-a atras atenția inculpatului să se liniștească și să se comporte manierat.

Având în vedere limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea, sub forma tentativei, reținută în sarcina inculpatului, precum și persoana și conduita inculpatului, necunoscut cu antecedente penale și care a recunoscut și a regretat săvârșirea faptelor, aplicarea pedepsei la limita minimă, 5 ani, cu privare de libertate, se reține ca fiind corectă.

Este adevărat că, în cazul infracțiunii de omor, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), nu și a celor prevăzute la lit. c), d) și e), care contravin hotărârii C.E.D.O. din 28 septembrie 2004, neavând legătură cu infracțiunea efectiv comisă, reținută în sarcina inculpatului, cu dreptul de a exercita o profesie de natură a aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, în fapt, inexistentă, precum și cu drepturile părintești sau de a fi tutore sau curator.

în consecință, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul parchetului, va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, va aplica inculpatului, ca pedeapsă accesorie, numai dispozițiile art. 71 - art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale.

în baza art. 381 C. proc. pen., se va adăuga timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel.

în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, incluzând și onorariul de avocat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.

împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.

în ședința publică de azi 5 mai 2006, inculpatul, prin apărător, a susținut, în principal, că fapta a fost încadrată greșit, în tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în loc de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

în subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii ei.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor inculpatului, fapta acestuia de a lovi cu lopata pe fratele său, peste gard, producându-i fractură, cu înfundare a oaselor capului, hematom epidural parietal stâng și contuzie hemoragică parietală bilaterală, leziuni ce i-au pus viața victimei în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., așa cum a stabilit instanța și nu infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., cum pretinde inculpatul, astfel încât, primul motiv de recurs, nu poate fi primit, impunându-se a fi respins.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, nu poate fi primit, pedeapsa de 5 ani închisoare fiind bine individualizată și corespunzătoare gradului de pericol social sporit, avut de infracțiunea comisă de inculpat, ale cărei consecințe negative au lăsat victima și cu o infirmitate fizică permanentă.

în raport cu cele arătate, nici unul din motivele invocate de inculpat, nefiind întemeiat, Curtea va trebui să privească recursul, de față, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, la zi.

A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Vezi şi alte speţe de drept penal: