ICCJ. Decizia nr. 2840/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1340 din 14 octombrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74, 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.R.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fapta descrisă la pct. 1 din rechizitoriu, parte vătămată fiind D.C.
în temeiul art. 110 C. pen., cu referire la art. 81 C. pen., Tribunalul București a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
în temeiul art. 83 C. pen., cu referire la art. 359 C. proc. pen., inculpatului minor i-au fost puse în vedere dispozițiile suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi fapte pe durata termenului de încercare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanța a dedus din perioada aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 25 noiembrie 2004 la 11 iulie 2005.
A constatat că partea vătămată D.C. nu s-a constituit parte civilă.
în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpatul G.R.M. a sumei de 850.000 lei (ROL) contravaloarea telefonului sustras care i-a revenit după vânzare precum și a sumei de 50.000 lei însușită de la partea vătămată G.R.M.
în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 74, 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.E.I., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate D.C. (reținută la pct. 1 din rechizitoriu).
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74, 76 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de un an și 4 luni închisoare, pentru fapta săvârșită împotriva părții vătămate F.B. (reținută la pct. 1 din rechizitoriu).
în baza art. 33 - art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.
A fost făcută aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
Instanța a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscat de la inculpatul C.E.I. suma de 900.000 lei (ROL), constatând că a fost obținută prin vânzarea telefonului mobil de la pct. 1 din rechizitoriu și a sumei de 100.000 lei însușită de la partea vătămată D.C.
S-a constatat că partea vătămată F.B. nu s-a constituit parte civilă în cauză, telefonul mobil fiindu-i restituit.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:
în seara zilei de 22 noiembrie 2004, în jurul orei 19,00, inculpații G.R.M. și C.E.I. au deposedat-o pe partea vătămată D.C. de telefonul mobil pe care aceasta îl avea asupra sa, de un lănțișor și de suma de 150.000 lei, prin folosirea de amenințări cu un cuțit pe care inculpatul G.R.M. îl avea asupra sa.
Telefonul mobil sustras a fost înstrăinat de inculpatul C.E.I. martorului M.V. în schimbul sumei de 1.600.000 lei, pe care a împărțit-o în mod egal cu inculpatul G.R.M.
în sarcina inculpatului C.E.I. s-a mai reținut că, în ziua de 10 noiembrie 2004, a lovit-o pe partea vătămată F.B.A. în zona feței pentru a-i sustrage acesteia telefonul mobil.
Și acest telefon mobil a fost înstrăinat martorului M.V. pentru suma de 1.400.000 lei.
împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.E.I. criticând sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, parchetul a criticat soluția instanței apreciind că în mod greșit au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, întrucât aceștia nu au recunoscut comiterea faptei, pretextând că partea vătămată le-a înmânat bunurile de bunăvoie.
Totodată, acesta a criticat sentința penală, arătând că în mod greșit instanța nu a confiscat de la inculpatul C.E.I. și suma de 1.400.000 lei, sumă rezultând ca urmare a vânzării telefonului mobil sustras de la partea vătămată F.B.
în ceea ce-l privește pe inculpatul C.E.I., acesta a criticat sentința penală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând instanței de fond să dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante.
Instanța de apel, analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor învederate, a constatat fondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, doar sub aspectul criticii referitoare la neaplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. proc. pen., respectiv a omisiunii confiscării sumei de 1.400.000 lei, sumă care a rezultat din vânzarea telefonului mobil sustras de la partea vătămată F.B., pronunțându-se astfel decizia penală nr. 14/ A din 13 ianuarie 2006.
Totodată, instanța a luat act de retragerea apelului inculpatului C.E.I., în temeiul art. 369 C. proc. pen.
Instanța de apel a reținut că, în mod corect au fost individualizate pedepsele aplicate inculpaților, avându-se în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv gradul de pericol social al faptelor comise cât și persoana inculpaților.
S-a constatat astfel că nu se impune majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, reținându-se că nu sunt întemeiate criticile formulate de parchet sub acest aspect.
Și împotriva deciziei penale nr. 14/ A din 13 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.E.I. au formulat recurs, criticând sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a criticat decizia penală menționată, atât sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 369 alin. (2) C. proc. pen., cât și sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite în sarcina inculpaților.
Inculpatul C.E.I. a criticat, de asemenea, decizia penală pentru nelegalitate sub aspectul cuantumului disproporționat de mare al pedepsei stabilite în sarcina sa, cât și sub aspectul încălcării prevederilor art. 369 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând recursurile sub aspectul criticilor formulate, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt fondate în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 369 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, Curtea va avea în vedere dispozițiile art. 369 C. proc. pen., care prevede în alin. (2) teza finală:
"(..) Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul său legal".
Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte de Casație și Justiție constată că inculpatul C.E.I. este născut la data de 13 februarie 1989, fiind în vârstă de 16 ani la data de 13 ianuarie 2006, data retragerii apelului.
Prin urmare, dispozițiile instanței de apel de a lua act de manifestarea de voință a inculpatului minor C.E.I. în sensul de a-și retrage apelul formulat, sunt nelegale și netemeinice.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile formulate și va casa decizia penală atacată numai cu privire la inculpatul C.E.I., în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 369 alin. (2) C. proc. pen.
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2850/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2842/2006. Penal → |
|---|
