ICCJ. Decizia nr. 2838/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 589 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins, cererea inculpatului M.V. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare.
în baza art. 65 alin. (1), coroborat cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. și, art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus reținerea și prevenția inculpatului de la 19 noiembrie 2003 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestuia.
De asemenea, s-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,395 gr. heroină.
în baza art. 112 lit. f) C. pen., raportat la art. 118 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 17 din Legea nr. 14372000 a dispus confiscarea sumei de 950.000 lei de la inculpat, provenită din vânzarea de heroină.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat, pe baza probatoriului administrat, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor menționate în rechizitoriu, comise în următoarele împrejurări de fapt:
La data de 18 noiembrie 2003, numitul E.G.A. l-a contactat pe numitul M.V., la numărul acestuia de telefon, în vederea stabilirii unei întâlniri pentru a cumpăra două doze de heroină.
Anterior acestui fapt, martorul E.G.A. l-a denunțat pe inculpatul M.V. ca fiind vânzător de heroină, astfel că la momentul întâlnirii cu acesta, asupra lui avea suma de 500.000 lei, bani ce îi aparțineau, cu privire la care s-a întocmit, însă, un proces-verbal de către organele de poliție ale B.C.C.O.A. sector 2, fiind luate în evidență sub aspectul seriilor și numerelor celor 5 bancnote a câte 100.000 lei fiecare.
Conform înțelegerii cei doi s-au întâlnit la intersecția străzii Episcop Damaschin cu Șos. Mihai Bravu și, sub aspectul unei plimbări către Calea Călărașilor, denunțătorul i-a înmânat suma de 500.000 lei, primind de la M.V. (pe care îl cunoștea drept V.) două doze de heroină. Acest schimb a fost observat de organele de poliție cărora numitul E.G.A. le-a predat cele două doze de heroină.
Ulterior acestui fapt, fără ca organele de poliție să intervină, acestea au observat cum, inculpatului care își continua plimbarea, i s-a alăturat un alt bărbat, posesor al unei șepci albe, identificat în persoana numitului N.M., care la apariția organelor de poliție a aruncat pe jos trei punguțe, "bile" de heroină. Asupra inculpatului M.V. au fost găsite încă două "bile" de heroină, precum și suma de 1.450.000 lei (din care 500.000 lei proveneau de la martorul E.G.A.).
în raport de cele expuse, prima instanță a constatat că situația de fapt reținută prin actul de sesizare a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de consemnare a denunțului, procesul-verbal de capcanare, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 177873 din 18 noiembrie 2003, procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale a inculpatului, declarațiile numitului E.G.A. și declarațiile inculpatului M.V.
Deși în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat săvârșirea faptelor, arătând că era consumator de droguri și îi procura drogurile necesare numitului E.G.A., deoarece acesta nu avea acces la persoana care vindea drogurile, instanța a înlăturat susținerile formulate în apărare, ca nesincere în raport de conținutul celorlalte probe aflate la dosar.
Astfel, prima instanță a reținut că, din declarațiile martorilor G.E. și M.F., propuși de inculpat, coroborate cu declarațiile inculpatului, dar și celelalte probe administrate, rezultă că inculpatul M.V. a deținut doze de heroină, atât pentru consumul propriu, cât și în vederea comercializării, neputând fi reținute susținerile martorului N.M. și chiar cele ale inculpatului, că făceau doar schimb de droguri în vederea consumului, față de poziția oscilantă a acestora, atitudine ce nu a fost susținută de nici o altă probă administrată, situație față de care cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat a fost respinsă.
în drept, faptele săvârșite au fost încadrate în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepselor, cu observarea criteriilor generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al acestui tip de infracțiuni, determinat de împrejurările de comitere, dar și de atitudinea nesinceră a inculpatului, precum și de circumstanțele reale ale producerii faptelor și antecedentele inculpatului, recidivist postexecutoriu, situații în raport de care s-a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepselor poate fi atins numai prin aplicarea unor sancțiuni cu închisoare în regim de detenție.
Instanța a mai reținut că inculpatul a solicitat și i s-a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale, fiind depus la dosar raportul de expertiză nr. A 1/6555 din 14 aprilie 2005, care a stabilit că inculpatul a fost consumator cronic de heroină, dar în prezent nu mai necesită terapie medicamentoasă pentru detoxifiere și nici aplicarea vreunei măsuri de siguranță, constatând că nu se impune luarea vreunei astfel de măsuri.
Totodată, s-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,395 gr. heroină ridicată de la inculpat, și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 cu privire la suma de bani găsită asupra inculpatului, ce provenea din vânzarea de droguri, solicitând schimbarea încadrării juridice, iar în cazul în care instanța va aprecia că nu se impune acest fapt, reducerea pedepselor.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 575 din 29 iulie 2005, a respins apelul inculpatului M.V. declarat împotriva sentinței penale nr. 589 din 21 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, ca nefondat.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 9 noiembrie 2003 la zi.
Inculpatul nemulțumit și de această decizie, în termenul legal a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel și în special a solicitat reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în subsidiar a cerut a se reduce pedeapsa pe care o socotește prea severă.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul cauzei, Curtea reține, că acesta a fost evaluat corect, situația de fapt fiind corespunzătoare activității infracționale efectiv întreprinsă de inculpat și încadrarea juridică este cea legală.
Astfel, dovedindu-se fără putință de tăgadă că, inculpatul a vândut, în seara de 18 noiembrie 2003, 5 doze de heroină, sub formă de pliculețe dar și sub formă de bile de heroină, pe care le deținea în acest scop, temeinic și legal, ambele instanțe au respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice, într-o singură infracțiune și anume cea de deținere de droguri doar pentru consum propriu.
în acest sens nu poate fi omisă declarația și precizările inculpatului din care rezultă că .. "a vândut celor 2 martori heroină pentru a face rost de bani necesari consumului propriu".
Apoi, analiza cronologică a activității infracționale a inculpatului evidențiază că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 atâta timp cât nu sunt îndeplinite cerințele acestui articol.
Acest text de lege prevede o cauză specială de reducere a pedepsei în condițiile în care "în timpul urmăririi penale" cel cercetat denunță sau facilitează identificarea altor persoane, care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.
în plus, mai trebuie reținut comportamentul extrem de contradictoriu al inculpatului recurent și care deși a solicitat aplicarea și deci beneficiul acestui text, pe parcursul desfășurării recursului de față, a ridicat excepția de neconstituționalitate, a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
în această situație ajunși, potrivit Legii nr. 47/1992 cu modificările la zi de Organizare a Curții Constituționale, s-a impus sesizarea Curții Constituționale, la data de 9 decembrie, 2005 în vederea soluționării excepției sus-menționate și totodată, s-a dispus și suspendarea judecării recursului.
Continuarea judecării acestuia a putut avea loc abia după ce Curtea Constituțională a soluționat excepția.
Astfel, prin decizia nr. 201 din 2 martie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul M.V. în dosarul penal nr. 502272005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Trecându-se la examinarea motivului formulat în subsidiar și care vizează reducerea pedepsei, socotită de inculpat ca fiind prea severă, Curtea apreciază că nu este fondat, în raport de împrejurările concrete în care a comis fapte de o gravitate socială deosebită și care aduc atingere sănătății tinerei generații, pericolul social concret pe care îl reprezintă recurentul făptuitor și care nu este la prima sa încălcare a legii penale ci are statutul de recidivist.
Așadar, nu numai că nu s-a reintegrat social dar inculpatul perseverând în comiterea de infracțiuni și adoptând un comportament nesincer dovedește că îi este necesară o perioadă mai mare de timp pentru reeducare.
Se mai constată că pedepsele aplicate nu pot fi socotite ca excesive și pentru motivul că, pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, nu conține nici un spor de sancțiune penală după cum era posibil și legal, dar nu era obligatoriu.
Pentru toate aceste considerente hotărârea atacată va fi menținută, ca temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpatul M.V. va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Au fost aplicate dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2836/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2805/2006. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
