ICCJ. Decizia nr. 2836/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 10 din 12 ianuarie 2006 a Tribunalului Suceava, sentința penală, s-a dispus achitarea inculpatului C.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) și art. 34 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Prin această sentință penală inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani la pedeapsa de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) pe o durată de 5 ani (pentru părțile vătămate C.O.L. și C.A.F.).
în temeiul art. 33 lit. a) și b) și art. 34 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 14 aprilie 2005 la zi.
S-a admis acțiunea civilă inculpatul fiind obligat să plătească părților civile C.O.L. și C.A.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
în perioada 2000 - 2005, pe fondul consumului de alcool și a comportamentului deviat inculpatul a menținut în mod repetat raporturi sexuale orale cu ficele sale C.O.L. și C.A.F., prin constrângere fizică și morală, pe fondul lipsei de la domiciliu a mamei minorelor, numita C.C.
Părțile vătămate au arătat în mod constant atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești, că încă de la vârsta de 8 ani inculpatul le-a abuzat sexual, reușind prin constrângere fizică și morală, să aibă cu ficele sale doar raporturi sexuale orale, care s-au consumat în timp până în anul 2005.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță l-a condamnat la pedeapsa închisorii de 18 ani individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de perversiune sexuală, iar în situația respingerii acestor cereri redozarea pedepsei și coborârea ei sub minimul prevăzut de lege.
Instanța de apel a constatat apelul ca fiind fondat doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Astfel, având în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale și faptul că limitele de pedeapsă sunt oricum ridicate instanța de apel a apreciat că pedeapsa poate fi orientată spre minimul prevăzut de textul de lege. Prin urmare, admițând apelul sub acest aspect Curtea de Apel Suceava, secția de minori și familie, a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de:
- art. 197 alin. (2), lit. b) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani (parte vătămată C.A.F.);
- art. 197 alin. (1) lit. b1) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani (parte vătămată C.O.L.).
în temeiul art. 33 lit. a) și b) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Și împotriva acestei decizii penale a formulat recurs, în termen legal, inculpatul criticând decizia penală nr. 13 din 2 martie 2006 pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) lit. b) și alin. (3) C. pen.
Astfel, acesta a arătat că instanța de apel, pronunțând decizia penală nr. 13 din 2 martie 2006, Curtea de Apel Suceava a reținut că sunt nefondate criticile formulate de inculpat respingând apelul acestuia și menținând sentința penală nr. 10 din 12 ianuarie 2006 a Tribunalului Suceava ca fiind legale și temeinice, și ignorând în totalitate criticile formulate de acesta.
A susținut acesta că probele administrate în dosarul cauzei sunt precare și ambigue și nu demonstrează vinovăția sa.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat sub aspectul motivelor învederate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat.
Curtea, reține că din probatoriile administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor C.H.M., R.M., Z.A., C.M. și B.S., procesul verbal de confruntare dintre martora R.M. și inculpat, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită.
Totodată, Curtea va avea în vedere și raportul de evaluare psihologică ale părților vătămate care au concluzionat că acestea prezintă semne care indică prezența unui abuz psiho-emoțional și sexual.
Așadar, în baza acestor probe și a situației de fapt sus-arătată s-a reținut în mod corect vinovăția inculpatului, Curtea, apreciind că în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen.
La individualizarea judecătorească a pedepselor care au fost aplicate, instanțele de judecată au avut în vedere pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), și pe cele referitoare la persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, având o conduită procesuală incorectă, apreciind ca pentru reeducarea acestuia se impune aplicarea unor pedepse cu închisoare, cu executare în regim cu detenție cu aplicarea art. 71 și 66 C. pen.
Curtea reține că, pedepsele stabilite în sarcina inculpatului sunt corect individualizate reducerea cuantumului acestuia neimpunându-se.
La stabilirea acestui cuantum al pedepsei s-a avut în vedere și întinderea în timp a infracțiunilor săvârșite de inculpat, persoanele asupra cărora au fost săvârșite, traumele fizice și psihice cauzate acestora și nu în ultimul rând faptul că acestea erau fiicele inculpatului.
Așadar, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.
în temeiul art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsa aplicată durata detenției preventive de la data de 14 aprilie 2005 la 5 mai 2006.
în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2847/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2838/2006. Penal → |
|---|
