ICCJ. Decizia nr. 2926/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2926/2006
Dosar nr. 40293/3/2005
Şedinţa publică din 9 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 16 ianuarie 2006, a Tribunalului Bucureşti, a fost condamnată în baza art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., inculpata R.C., la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
A fost dedusă prevenţia la zi şi menţinută starea de arest, luându-se act că partea vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 17 septembrie 2005, în jurul orelor 9,00, a pătruns în locuinţa părţii vătămate C.D. din Bucureşti de unde a sustras mai multe bijuterii din aur şi argint. Fiind surprinsă a lovit partea vătămată pentru a păstra bunurile furate şi a-şi asigura scăparea, iar ulterior urmărită de aceasta, a lovit un martor în acelaşi scop.
Bunurile sustrase, în valoare de 20 milioane ROL, au fost recuperate integral.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă a fost probată prin proces-verbal de cercetare la faţa locului; proces verbal de percheziţie corporală; declaraţia martorului Ş.Şt.; raport de expertiză dactiloscopică; declaraţii parte vătămată; declaraţii inculpată; dovada de restituire a bunurilor furate.
Împotriva acestei hotărâri inculpata a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că nu i s-au reţinut circumstanţe atenuante şi i s-a aplicat o pedeapsă prea mare.
Prin Decizia penală nr. 148 din 24 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatei.
Nemulţumită de decizie, aceasta a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpata solicită casarea ambelor hotărâri, iar rejudecând să i se aplice o pedeapsă mai mică în raport de circumstanţele reale în care a fost comisă fapta şi de cele personale (sinceră, având o atitudine de regret).
Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Prima instanţă a aplicat, iar cea de apel a menţinut o pedeapsă bine individualizată.
S-au avut în vedere, pe de o parte, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta (în plină zi, prin pătrunderea în locuinţă peste un bătrân de 90 de ani, reacţia violentă în momentul când a fost surprinsă, continuată şi faţă de martorul Ş.Şt.) de persoana inculpatei, cunoscută cu antecedente penale, iar pe de altă parte atitudinea relativ sinceră şi de regret faţă de fapta comisă.
În acest mod instanţele au făcut o judicioasă evaluare a criteriilor generale aplicând o pedeapsă care corespunde scopului coercitiv – educativ prevăzută de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.C. împotriva deciziei penale nr. 148 din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 septembrie 2005 la 9 mai 2006.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2905/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 3058/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
