ICCJ. Decizia nr. 2988/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 9/ F 20 februarie 2006, Curtea de Apel Brașov a condamnat, pe inculpatul P.I., la pedepsele de 1500 RON și respectiv 2000 RON, pentru două infracțiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 63 alin. (3) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat că aceste pedepse sunt grațiate integral.
Totodată, a atras atenția asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Prin aceeași sentință inculpata C.G. și C.A. au fost achitați prima în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar al doilea în baza art. 10 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
De asemenea, inculpații C.A. și C.G. au fost achitați în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 193, 205 alin. (1) și art. 206 C. pen.
S-au reținut, în esență, următoarele:
în seara de 14 noiembrie 2000, pe fondul unui conflict mai vechi între inculpatul P.I. și părțile vătămate C.A. și C.G., la ieșirea dintr-un restaurant, inculpatul a ajuns-o din urmă pe partea vătămată C.G., a prins-o de păr, a scuipat-o în față, după care a lovit-o de două ori cu pumnul în zona feței, continuând să o țină cu cealaltă mână de păr. După ce a fost lovită, partea vătămată a căzut în genunchi căzându-i și ochelarii de vedere pe care îi purta, și în timp ce era ținută în continuare de păr de către inculpat, a scos din geantă un spray lacrimogen, pe care l-a pulverizat spre fața inculpatului reușind astfel să scape de agresiunea inculpatului.
Imediat ce a scăpat de agresiunea inculpatului, partea vătămată a fugit împreună cu soțul ei, partea vătămată C.A. spre autoturismul lor, însă au fost urmați de către inculpat, care a început să lovească violent cu picioarele, în portiera dreaptă a mașinii.
Pentru a-i împiedica să plece, inculpatul s-a urcat pe capota autoturismului, ținându-se de ștergător, iar în momentul în care C.A. a intervenit pentru a-l da jos de pe mașină, inculpatul l-a lovit în zona abdomenului, continuând să-l lovească cu picioarele în zona abdominală și mâini și după ce acesta a căzut la pământ.
Pentru a pronunța achitarea inculpaților C.A. și C.G., s-au reținut următoarele:
Referitor la inculpata C.G., din probele existente în cauză rezultă că în momentul în care a acționat prin pulverizarea cu spray lacrimogen asupra feței părții vătămate P.I., s-a aflat în stare de legitimă apărare, fiind dovedite toate cerințele prevăzute de textul art. 44 C. pen., astfel că este incident cazul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., care impune achitarea acesteia pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Privitor la inculpatul C.A., s-a reținut că, el nu a lovit și nu a exercitat nici o agresiune împotriva părții vătămate P.I.
S-a mai reținut că probele nu dovedesc că inculpații C.A. și C.G., au amenințat, insultat sau calomniat pe partea vătămată P.I., ci dimpotrivă.
Prin recursul declarat, inculpatul prin apărătorul său, a solicitat
- restituirea cauzei la procuror, întrucât a fost victima infracțiunii prevăzută de art. 182 C. pen., săvârșită împotriva sa și dispunerea cu acest prilej a unei expertize medico - legale, nejustificat respinsă de instanța de fond;
- trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, care nu i-a asigurat posibilitatea pregătirii și exercitării apărării ceea ce înseamnă o încălcare a prevederilor C.E.D.O.;
- inculpatul recurent a mai invocat că soluția pronunțată de instanța de fond, atât privitor la latura penală, cât și la cea civilă, este consecința unei grave erori de fapt.
Recursul inculpatului nu este fondat.
în legătură cu cererea inculpatului de restituire a cauzei la procuror pentru a se efectua cercetări pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.
Această cerere nu poate fi admisă întrucât a făcut obiectul unei examinări anterioare soluționată prin hotărâre judecătorească definitivă (decizia penală nr. 165/ R din 22 martie 2002 a Tribunalului Brașov).
Astfel, prin sentința penală nr. 2378 din 7 decembrie 2001, Judecătoria Brașov, în baza art. 285 C. proc. pen., în baza art. 285 C. proc. pen., a dispus trimiterea plângerii părții vătămate P.I. (recurentul în cauza de față) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen.
Parchetul a declarat recurs împotriva acestei sentințe.
Prin decizia penală nr. 165/ R din 22 martie 2002, Tribunalul Brașov admițând recursul parchetului a casat sentința susmenționată și a trimis din nou cauza Judecătoriei Brașov pentru continuarea judecății [(sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și respectiv infracțiunea prevăzută de art. 205, 206 și 193 C. pen.)].
Prin această decizie definitivă a Tribunalului Brașov, pe baza interpretării expertizei medico - legale efectuate în cauză s-a stabilit că partea vătămată P.I., în urma traumatismului din 14 noiembrie 2000 și care s-ar fi putut produce în contact cu o substanță iritantă (spray) nu a suferit vreuna din urmările prevăzute de art. 182 C. pen., care să justifice trimiterea cauzei la parchet pentru cercetări penale sub aspectul acestei infracțiuni.
Așadar, autoritatea de lucru definitiv judecat a acestei decizii, prin care a fost soluționată cererea părții vătămate P.I. de restituire a cauzei la procuror, împiedică examinarea din nou a aceleiași cereri în cadrul recursului exercitat de P.I. în prezenta cauză.
Privitor la cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât nu i s-a asigurat posibilitatea pregătirii și executării apărării.
în urma examinării lucrărilor dosarului, Curtea constată că, prin încheierea din 13 februarie 2006, instanța de fond în mod justificat a respins cererea de amânare a inculpatului P.I. și a apărătorului său și a trecut la judecarea în fond a cauzei.
Sub acest aspect, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Această cauză se află pe rolul instanțelor din anul 2000, suferind multiple amânări, majoritatea, datorate cererilor formulate chiar de inculpat și de apărătorul său.
Relevant este că, ultimul ciclu procesual a fost reluat la Curtea de Apel Brașov, ca urmare a deciziei nr. 2762 din 26 aprilie 2005, prin care înalta Curte de Casație și Justiție, i-a admis recursul inculpatului P.I. și a trimis cauza spre rejudecare tocmai pentru a-i da posibilitatea inculpatului să beneficieze de serviciile apărătorului său ales.
Or, după revenirea dosarului la Curtea de Apel Brașov, inculpatul P.I., la al doilea termen, din 20 iunie 2005, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită și el cunoștea exact motivul reluării judecății, nu s-a prezentat ci a solicitat amânarea pentru a-și angaja apărător.
Instanța i-a admis cererea inculpatului și i-a acordat termen la 12 septembrie 2005 pentru a-și angaja apărător.
Inculpatul nu s-a prezentat nici la termenul din 12 septembrie 2005, și nici nu și-a angajat apărător, ci a solicitat în scris din nou amânarea cu motivarea că nu se poate prezenta întrucât este în concediu legal de odihnă.
Instanța, ia admis din nou cererea de amânare a inculpatului și a amânat cauza la 10 octombrie 2005.
Inculpatul nu s-a prezentat și nu și-a angajat apărător nici la acest termen, solicitând iarăși amânarea cu motivarea că este bolnav.
Instanța, în preocuparea de a respecta principiul soluționării cauzei într-un termen rezonabil, admițând din nou cererea inculpatului a amânat cauza la 14 noiembrie 2005, însă, l-a atenționat pe acesta printr-o adresă scrisă să depună la dosar originalul certificatului medico - legal și i-a pus în vedere că în situația în care starea de boală se prelungește, poate fi reprezentat, sens în care l-a atenționat să-și angajeze un apărător.
La termenul din 14 noiembrie 2005, cauza a fost amânată pentru lipsa de procedură cu partea civilă și s-a fixat termen la 12 decembrie 2005.
La termenul din 12 decembrie 2005, nu s-a prezentat nici inculpatul și nici avocatul acestuia, inculpatul solicitând din nou printr-o cerere scrisă un nou termen cu motivarea că avocatul ales are "de susținut interesele mai multor justițiabili la alte instanțe".
La termenul din 16 ianuarie 2006, inculpatul prin apărătorul său ales a solicitat iarăși amânarea, invocând că ar fi viciată procedura de citare cu partea civilă Spitalul Prof. Dr. Agripina Ionescu, iar apoi a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei la procuror pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 182 C. pen.
în momentul în care instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice și de trimitere a cauzei la procuror pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., inculpatul P.I. a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Brașov.
în vederea soluționării cererii de recuzare, instanța a acordat un nou termen de judecată la 13 februarie 2006, dispunând preparator și alte măsuri pentru a se asigura judecarea cauzei la acest termen.
Ulterior, prin încheierea nr. 49 din 25 ianuarie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de recuzare.
Cu toate acestea la termenul din 13 ianuarie 2006, inculpatul P.I. nu s-a prezentat din nou la Curtea de Apel Brașov, solicitând un nou termen cu motivarea că a declarat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare și a cerut iarăși trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.
La același termen, avocatul inculpatului P.I. a cerut amânarea cauzei susținând că nu se poate prezenta întrucât este angajat într-o cauză aflată pe rol la Tribunalul Prahova.
Reținând justificat, că procesul a suferit multiple amânări, că la termenul anterior părțile n-au avut obiecțiuni, că cererea de recuzare a fost respinsă, ca nefondată, iar cea a avocatului inculpatului ca nedovedită referitoare la imposibilitatea acestuia de prezentare precum și că privitor la solicitarea de trimitere a cauzei la procuror, instanța s-a pronunțat anterior, Curtea de Apel Brașov a respins noile cereri de amânare, interpretându-le corect ca fiind încercări de tergiversare. Totodată pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului să formuleze și să depună concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea.
în legătură cu susținerea că soluția criticată este consecința unei grave erori de fapt deoarece situația de fapt ar fi contrară probelor.
Din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că faptele și vinovăția inculpatului au fost în mod cert bine și corect reținute de instanța, încadrate corespunzător în dispozițiile legii iar pedeapsa just individualizată.
Săvârșirea infracțiunii de lovire de către inculpatul P.I. rezultă nu numai din declarațiile martorilor D.S., N.S. și N.N., la care se referă recurentul în motivele scrise depuse la dosar, ci și din declarațiile martorului P.G. care nu a avut relații cu părțile. Acest martor ocular, confirmând relatările părților vătămate a arătat constant că a fost prezent la incidentul dintre părți și a văzut că inculpatul P.I. i-a lovit pe soții C. și că G.C. a acționat cu sprayul în legitimă apărare numai după ce a fost lovită de 2 ori cu piciorul în față de inculpat care o ținea în continuare de păr.
Declarațiile martorilor audiați la cererea inculpatului au fost justificat înlăturate pentru motivele amănunțit și corect arătate de către instanța în cuprinsul considerentelor hotărârii.
Pentru toate aceste motive, recursul inculpatului a fost respins, ca nefundat, cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1085/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1082/2006. Penal → |
|---|
