ICCJ. Decizia nr. 2991/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 8 mai 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, în baza art. 3002C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S.E.
în baza art. 160b alin. (2) și art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura arestării preventive luată față de acest inculpat și a dispus punerea în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9/2005 emis de Tribunalul Harghita.
S-a respins cererea formulată de reprezentantul parchetului vizând menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că măsura luată, până la data de 8 mai 2005, a fost justificată de prevederile art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., dar că, datorită faptului că în prezent condițiile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, în sensul că prin executarea a peste 8 luni închisoare nu se mai poate susține că lăsarea în libertate a inculpatul ar prezenta un pericol social concret pentru ordinea publică. S-a mai reținut că în apelul declarat doar de inculpați, nu li se poate agrava situația și că există o inegalitate de tratament penal referitor la luarea măsurii arestării preventive doar față de inculpat.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în esență, se susține că nelegalitatea îmbracă două aspecte: de fond și de formă.
Forma vizează faptul că motivarea soluției contrazice dispozitivul în care nu se regăsește dispoziția privind înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Aspectul de fond al nelegalității este determinat de invocarea a două teste de lege care producând consecințe diferite nu pot fi combinate: art. 139 alin. (1) și art. 139 alin. (2) C. proc. pen.
Netemeinicia privește cele 3 motivații date de instanță pentru justificarea măsurii luate, respectiv: confirmarea incidenței art. 148 lit. h) C. proc. pen., prin condamnarea inculpatului, trecerea unui interval de 8 luni de la data arestării și tratamentul inechitabil al inculpaților în ce privește măsura arestării preventive.
Examinând cauza în raport de criticile făcute cât și din oficiu, se constată că recursul este fondat.
La data de 8 mai 2006 s-a fixat termen intermediar pentru punerea în discuție a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S.E.
La acest termen, instanța, pe de o parte constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în temeiul art. 3002C. proc. pen., iar pe de altă parte, revocă măsura arestării în temeiul art. 160b alin. (2) și art. 139 alin. (1) C. proc. pen.
Considerentele avute în vedere au fost expuse pe larg în partea introductivă a motivării acestei decizii.
Luând în discuție critica parchetului ce vizează nelegalitatea încheierii în raport de faptul că deși în motivare invocându-se dispozițiile art. 160b alin. (2), raportat la art. 3002C. proc. pen. și art. 139 alin. (1) C. proc. pen., care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în dispozitivul încheierii această dispoziție nu se regăsește.
Pe fondul cauzei, analizând incidența dispozițiilor art. 143 C. proc. pen., raportat la art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistă în continuare.
Inculpatul S.E., a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și lipsire de libertate.
La prima instanță s-a apreciat ca fiind oportună menținerea inculpatului în stare de arest, legalitatea măsurii fiind verificată și menținută și de instanța de apel, până la termenul din 8 mai 2006.
La acest termen deși nu s-a administrat vreo probă din care să rezulte că s-au schimbat temeiurile arestării sau din care să rezulte inexistența vreunui temei care să o justifice în continuare, instanța a dispus revocarea arestării preventive, măsură nelegală și netemeinică.
Recursul declarat de parchet a fost admis, iar încheierea din 8 mai 2006 a fost casată numai sub aspectul dispozițiilor care au privit arestarea preventivă și a rejudecat sub acest aspect să admită cererea reprezentantului parchetului și să mențină starea de arest a inculpatului S.E.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3001/2006. Penal → |
|---|
