ICCJ. Decizia nr. 2989/2006. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 677 din 25 mai 2005, a achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pe următorii:
- C.M.G. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 și art. 37 C. pen. și
- S.F. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
A constatat că inculpatul C.M.G. a fost reținut o zi de la 18 noiembrie 2004 la 19 noiembrie 2003 ora 15, iar inculpatul S.F. a fost arestat preventiv în perioada 19 mai 2004 - 25 mai 2005.
în baza art. 350 C. proc. pen. a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului S.F. zis B.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2507/ P din 12 iulie 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 și 37 lit. a) C. pen., și în stare de arest a inculpatului S.F. zis B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a reținut că, la data de 18 noiembrie 2003, organele de poliție din cadrul B.C.C.O.A. București, în baza informațiilor deținute conform cărora numiții G. și F. se ocupă cu traficul de droguri, au solicitat introducerea în cauză a investigatorului acoperit precum și procurarea de droguri în vederea descoperirii activității infracționale și identificării persoanelor implicate în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri.
Prin autorizația nr. 41/D/2003 din 18 noiembrie 2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a autorizat folosirea investigatorului acoperit A. 1 pe o durată de 10 zile iar prin autorizația emisă în dosarul nr. 42/D/2003 din aceeași zi, avându-se în vedere și autorizația mai sus arătată. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a autorizat primirea cantității de 2 gr. heroină de către investigatorul acoperit A. 1 și colaboratorul acestuia A. 2.
în vederea identificării numiților F. și G. organele de poliție din cadrul B.C.C.O.A. s-au deplasat în zona M.D. Dristor unde au pus un dispozitiv de supraveghere acoperit.
în jurul orelor 13,45, A. și A. au venit în zonă cu un autoturism. A. 2 a coborât și s-a întâlnit cu doi indivizi aflați într-o mașină, iar după o scurtă discuție, unul din ocupanții autoturismului a coborât, a mers la un telefon public de unde a purtat o convorbire timp de 2-3 minute.
După aceea, individul respectiv însoțit de colaboratorul și investigatorul sub acoperire au urcat în autoturismul investigatorului și au discutat circa 5 minute, după care colaboratorul a coborât, iar investigatorul A. împreună cu bărbatul despre care s-a făcut vorbire au părăsit parcarea M.D.
Autoturismul a fost urmărit pe ruta B-dul Camil Ressu - str. Rm. Vâlcea - str. Răcari - Calea Vitan - str. Zizin, intersecția cu str. Banu Udrea.
Ajunși pe str. Zizin în dreptul blocului B, individul din dreapta investigatorului a purtat o discuție la telefon, după care a coborât și s-a îndreptat înspre blocul G la scara 3, a sunat la interfon după care a intrat în bloc, iar după 10-15 minute, suspectul a coborât din bloc împreună cu un bărbat de 30-35 ani, gras de etnie rromă, înalt de 175-180 m, brunet, tuns scurt care era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de culoare închisă și o geacă din piele de culoare neagră.
Cei doi au mers la mașina unde se afla investigatorul A. 1, iar după 2-3 minute individul brunet i-a dat celuilalt bărbat un obiect de dimensiuni reduse după care ambii s-au deplasat în partea dreaptă a autoturismului, individul șaten urcând în mașină lângă investigatorul acoperit, iar bărbatul de etnie rromă rămânând lângă mașină.
Individul care s-a urcat în mașină i-a dat investigatorului sub acoperire un obiect de dimensiuni reduse, după care a primit de la investigator niște bani pe care i-a dat la rândul lui persoanei de lângă autoturism.
După primirea banilor, bărbatul de etnie rromă s-a îndepărtat de mașină, moment în care au intervenit polițiștii somând "Stai. Poliția". Bărbatul de etnie rromă a fugit nesupunându-se somației, a dezbrăcat geaca în care erau banii primiți și a intrat în scara 3 a blocului G, unde o femeie de etnie rromă i-a deschis ușa.
în prezența martorului asistent S.M., organele de poliție au procedat la ridicarea gecii și a banilor care au fost numărați și s-a constatat că sunt 6.000.000 lei. în giacă a mai fost găsită și o cheie de autoturism.
Procedându-se la legitimarea bărbatului aflat în autoturism cu investigatorul acoperit A. 1 acesta a declarat că se numește C.M.G., iar cu ocazia percheziției corporale sumare, asupra acestuia a fost găsit un dop de cutie de medicamente în care se aflau 16 comprimate S.N. Cu privire la aceste comprimate C.G. a declarat că îi aparțin și că sunt tablete de methadonă pe care le folosea, fiind consumator de droguri.
în autoturism lângă inculpatul C.M.G. a fost găsită o punguliță de plastic alb transparent sigilată la un capăt prin ardere, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare bej. Cu privire la această punguliță C.M.G. a declarat că a cumpărat-o de la un individ pe care-l cheamă F. în schimbul sumei de 6.000.000 lei.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 369379 din 19 noiembrie 2003 substanța pulverulentă în greutate de 1,50 gr era heroină.
Individul F. identificat ulterior ca fiind S.F. zis B. a negat că i-ar fi vândut lui G. droguri, că acesta l-a chemat în fața blocului să-i dea niște bani iar apoi s-a apropiat de o mașină în care se mai afla un bărbat care-l însoțea pe G. (C.M.G.) și care i-a dat cca. 4.000.000 lei lui G. iar acesta i-a înmânat lui F., timp în care bărbatul din mașină i-a spus că banii reprezenta prețul dat de el pentru drogurile cumpărate de la S.F. A mai declarat că întrucât au intervenit polițiștii care l-au somat a fugit și a abandonat geaca în care se aflau banii și cheile de la mașina Mazda.
După audierea inculpaților și a martorilor S.C., S.I., S.F., S.M., care în instanță au dat alte declarații decât cele date în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut că organele de poliție au înscenat săvârșirea infracțiunii deși ele trebuiau să facă posibilă incidența dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen.
De asemenea, instanța a luat în considerare interdicția legală a determinării unei persoane să săvârșească o infracțiune în ceea ce-l privește pe inculpatul C.M.G., cauză care înlătură caracterul penal al faptelor săvârșite de acesta.
Prima instanță a mai motivat că la data flagrantului, în autoturismul cu care s-au deplasat A. 1, A. 2 și inculpatul C.M.G. s-au găsit 1,5 gr. heroină în condițiile în care A. 1 nu restituise organelor abilitate cele 2 gr. de heroină pe care le ridicase în mod anticipat, ceea ce denotă că în autoturism se afla o supradoză pe care organele de poliție au pus-o la dispoziția lui A. 1, la data de 18 noiembrie 2003, astfel încât la 18 noiembrie 2003 nu s-a săvârșit nici o traficare de droguri.
S-a mai reținut că din probele administrate rezultă că organele de poliție au pus la care săvârșirea unei infracțiuni pentru comiterea căreia au apelat la C.M.G. pentru a le pune în legătură cu S.F. și că nici o probă din dosar nu face dovada că S.F. a adus și înmânat punguța cu 1,50 gr. heroină și nici nu a primit în schimb 6.000.000 lei care era oricum exagerată față de prețurile practicate pe piața drogurilor, aproximativ 1.500.000 lei pentru un gram de heroină.
Apreciind că probele administrate nu dovedesc vinovăția inculpaților, aceștia au fost achitați.
împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că soluția de achitare este consecința interpretării greșite a probelor administrate în cauză și a prevederilor legale în materie.
S-a motivat că potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, sentința atacată încălcând această dispoziție deoarece a luat în considerare și a dat eficiență doar probelor testimoniale și cu înscrisuri administrate în cursul cercetării judecătorești, ignorând probele administrate în faza de urmărire penală care stabilesc fără dubiu vinovăția inculpaților. Curtea de Apel București, verificând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu sub toate celelalte aspecte, a ajuns la concluzia că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Prin decizia penală nr. 765/ A din 10 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția penală, a admis apelul procurorului și a desființat sentința în totalitate și judecând în fond:
în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 37 lit. a) și art. 74 - art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.M.G., la 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, 76 și 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la un an închisoare.
în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului C.M.G. prin sentința penală nr. 261 din 27 iulie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 București și a adăugat pedeapsa pe lângă fiecare pedeapsă aplicată în cauză.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă perioada executată de la 9 aprilie 2001 la 4 mai 2001 și reținerea de 1 zi de la 18 noiembrie la 19 noiembrie 2003.
în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.F. zis B. la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat prevenția de la 19 mai 2004 la 25 mai 2004.
în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul C.M.G. 8 comprimate methadonă și de la inculpatul S.F. 1,48 gr. heroină.
împotriva deciziei au declarat recurs inculpații.
Inculpatul S.F. a criticat decizia și sentința ca nelegale, susținând că:
- instanțele nu au fost legal sesizate, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 2 C. proc. pen. Astfel, potrivit art. 209 alin. (5) C. proc. pen., atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim-procurorului parchetului. Rechizitoriul a fost confirmat de procurorul general adjunct L.D. în locul procurorului general B.G., astfel că potrivit art. 300 alin. (2) C. proc. pen., sesizarea nu este făcută conform legii și trebuia să restituie dosarul la organul care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.
Decizia recurată este nelegală sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), astfel, instanța de apel a dedus arestul preventiv executat de la 19 mai 2004 la 25 mai 2004 în loc de 19 mai 2004 la 25 mai 2005, dată la care inculpatul a fost pus în libertate în urma achitării.
- s-au aplicat greșit dispozițiile art. 17 din Legea nr. 193/2000,
- confiscarea de la inculpat este greșită deoarece cantitatea de 147 gr. heroină nu s-a găsit asupra sa.
- urmărirea penală este nulă fiind făcută cu încadrarea dispozițiilor legale, astfel s-au ordonat percheziții și au fost audiați martori în luna noiembrie 2003, iar în cauză urmărirea penală împotriva lui S.F. s-a început prin rezoluția nr. 2507/P/2003 din 19 mai 2004.
- instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt prin interpretarea greșită a probelor prin stabilirea ca dovedite a unor fapte cu privire la care nu exista probe care să stabilească fără echivoc vinovăția.
Prin recursul scris, inculpatul C.M.G. a criticat decizia ca nelegală și a solicitat casarea ei și menținerea sentinței de achitare. în subsidiar a cerut casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare. Astfel, probele administrate de instanța de fond nu au fost evaluate de instanța de apel și nu s-a pronunțat cu privire la concludența și utilitatea lor.
A susținut că probele administrate în cursul cercetării judecătorești au dovedit că S.F. nu-l cunoștea și nu a fost niciodată în casa ei, martorul S.I. a revenit asupra declarațiilor și a arătat că l-a cunoscut numai în timpul urmăririi penale la poliție, deși prin prima declarație a arătat că în urmă cu trei luni i-a cerut autoturismul cu împrumut.
Martorul G.M., pretins colaborator al poliției cu nume de cod A. 2, audiat în instanță, a făcut declarații contradictorii cu privire la proveniența sumei de bani folosită pentru flagrant și cu privire la declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Instanța de apel și-a motivat soluția reținând în mod eronat că ar fi recunoscut în declarația olografă, că a luat punguța ce conținea o substanță maronie de la numitul F. contra sumei de 6.000.000 lei iar al a declarat că după ce i-a spus lui F. la interfon să coboare, acesta a venit la mașină, l-a întrebat pe șofer (agentul sub acoperire) dacă are bani, acesta i-a dat lui F. 6.000.000 lei, după care F. i-a dat ceva.
Recursurile sunt nefondate.
Din actele și lucrările dosarului cauzei rezultă că instanța de apel a reținut o situație de fapt corectă, a dat încadrare juridică legală faptelor săvârșite de inculpați și a individualizat pedepsele cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanțele au fost sesizate legal cu judecarea cauzei așa cum rezultă din adresa nr. 2507/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Astfel, potrivit cererii de concediu de odihnă din 14 iunie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, G.B. a efectuat concediul de odihnă în perioada 28 iunie 2004 - 30 iulie 2004, fapt atestat și cu fișa de prezență zilnică din luna iulie 2004. în aceste condiții, confirmarea rechizitoriului la data de 12 iulie 2004 de către procurorul general adjunct L.D. este legală.
Prin sentința penală nr. 677 din 25 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dedus corect din pedeapsa aplicată inculpatului S.F. arestul preventiv executat de la 19 mai 2004 la 25 mai 2004, dată la care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului.
în decizia instanței de apel din eroare s-a dactilografiat 25 mai 2004 în loc de 25 mai 2005, situație care urmează a fi îndreptată prin constatarea că sus-numitul inculpat a fost arestat în perioada 19 mai 2004 - 25 mai 2005.
Potrivit rezoluției nr. 2507/ P din 11 noiembrie 2003, procurorul G.C. a început urmărirea penală împotriva învinuiților B.F. și C.M.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, după identificarea persoanei poreclite B.F. ca fiind S.F. prin rezoluția din 19 mai 2004 s-a început urmărirea împotriva acestuia, așa cum era și normal deoarece prima rezoluție privea o persoană identificată doar prin poreclă.
Instanța de apel desființând sentința a procedat la judecarea cauzei și a făcut o analiză amănunțită a probelor administrate.
Astfel, a reținut pe baza declarațiilor inculpaților, care pe parcursul urmăririi penale și apoi în cursul cercetării judecătorești și-au modificat apărările, că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Analizând depozițiile martorilor A. 1, investigator acoperit și a lui A. 2, colaborator, coroborând aceste declarații cu cele ale inculpaților au reținut corect modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpatului C.M.G. care l-a contactat pe inculpatul S.F. zis B. de la care s-a procurat heroina pentru care S.F. a primit suma de 6.000.000 lei. Că tranzacția a avut loc rezultă fără putință de tăgadă din faptul că, la intervenția poliției și somarea inculpatului S.F., acesta a fugit și a aruncat geaca, în buzunarele acesteia fiind găsită suma de 6.000.000 lei.
Declarațiile martorilor S.F., S.I. și S.M. date în cursul judecății au fost corect apreciate ca fiind nesincere, cele date în cursul urmăririi penale stabilind parțial modul în care s-a derulat întâlnirea dintre inculpați și faptul că aceștia se cunoșteau de mai multă vreme.
Instanța de apel a constatat și motivat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., așa cum greșit a reținut prima instanță.
Hotărârea instanței de apel spre deosebire de cea a primei instanțe care a luat în considerare și a dat eficiență doar probelor testimoniale și cu înscrisuri administrate în cursul cercetării judecătorești este rezultatul examinării tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, respectându-se astfel dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen.
Așa fiind, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, iar recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va constata că inculpatul C.M.G. a fost reținut 1 zi de la 18 la 19 noiembrie 2003 iar inculpatul S.F. a fost arestat preventiv începând de la 19 mai 2004 până la 25 mai 2005, dată la care, prin sentință s-a dispus punerea sa în libertate.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3000/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2990/2006. Penal → |
|---|
