ICCJ. Decizia nr. 2990/2006. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Bacău, prin sentința penală nr. 432 din 4 octombrie 2005, l-a condamnat pe inculpatul C.T.C., la pedeapsa de 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile art. 71 C. pen.
în temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 l-a obligat pe inculpat să plătească 4.988.300 lei despăgubiri către C.A.S.J. Bacău, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile P.V.C.
Inculpatul a mai fost obligat, în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., la 3000 RON cu titlu de despăgubiri civile și 4000 RON, daune morale, părții civile P.V.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
în data de 14 august 2004, în timp ce se afla în interiorul AF M., inculpatul C.C. a agitat conținutul unei sticle cu băuturi alcoolice, băutură care s-a revărsat peste consumatorii din bar. Datorită acestui incident minor între inculpat și partea vătămată P.C.V. s-a declanșat un conflict verbal care a degenerat în violențe fizice din partea părții vătămate care, cu pumnul l-a lovit pe inculpat, cei doi lovindu-se reciproc în mod repetat. în conflictul care a luat amploare a intervenit și minorul C.T. care a lovit-o pe victimă cu o sticlă în cap, toți trei fiind înlăturați din incinta barului.
Partea vătămată a părăsit barul și s-a îndreptat spre locuință, însă, la aproximativ 20 de metri de locul incidentului a fost ajunsă de inculpat care, cu pumnul a lovit-o peste față. în urma loviturii primite, partea vătămată s-a dezechilibrat, a căzut la pământ și aici inculpatul i-a aplicat cu picioarele mai multe lovituri în regiunea capului până când aceasta și-a pierdut cunoștința.
în ajutorul părții vătămate au intervenit mai mulți tineri care au condus-o acasă și, pentru că starea sănătății s-a agravat, victima a fost transportată la Spitalul Municipal Bacău și internată în perioada 19 august 2005 - 25 august 2005 cu diagnosticul "hematom extradural subacut temporal dr. operat parietal. Fractură temporală dreaptă. Contuzie cerebrală minoră, afecțiuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.
Situația de fapt și vinovăția au fost reținute pe baza declarațiilor părții vătămate, certificatului medico legal nr. 1469/A1/2004 eliberat de S.M.L. Bacău, procesele verbale de reconstituire, declarațiile martorilor M.N., S.V., M.C., P.B., P.I.N., B.L., C.M., B.T. și B.E.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul prin apărător, fără a-l motiva.
în fața instanței, prin apărătorul ales, a solicitat reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și în subsidiar reducerea pedepsei apreciată ca fiind prea aspră ținând seama de lipsa antecedentelor penale și de conduita în societate până la săvârșirea faptei.
Prin decizia penală nr. 395 din 6 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, apelul a fost respins, ca nefondat.
Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul prin apărătorul ales a atacat-o cu recurs.
Prin motivele scrise, a criticat decizia și sentința ca nelegale și netemeinice și a cerut casarea lor pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17, 171 _i pct. 14 C. proc. pen.
A arătat că în mod nejustificat instanțele nu au reținut în cauză circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării deși din probele administrate rezultă fără echivoc că partea vătămată a declanșat conflictul, lovindu-l puternic în zona feței, pentru un motiv minor.
Instanțele nu au motivat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat. Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul și partea vătămată s-au lovit reciproc, în conflict a intervenit și minorul C.T. care a lovit-o pe partea vătămată cu o sticlă.
Constatările medico-legale nu au evidențiat separat leziunile provocate părții vătămate prin lovirea cu sticla în zona capului de minorul C.T. și cele provocate de inculpat prin lovirea cu picioarele.
Intenția cu care a acționat inculpatul a fost aceea de a aplica o corecție părții vătămate și nicidecum de a suprima viața acesteia sau de a accepta producerea unui astfel de rezultat, astfel că încadrarea juridică corectă este aceea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.
Al treilea motiv de recurs vizează individualizarea greșită a pedepsei, instanțele au aplicat o pedeapsă care apare exagerată ținând seama de lipsa antecedentelor penale.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă, au dat faptei încadrarea juridică legală iar pedeapsa a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din declarațiile martorilor audiați rezultă că inculpatul a agitat o sticlă de bere și i-a stropit, iar atunci când partea vătămată l-a apostrofat s-au luat la bătaie.
După ce au fost scoși din bar, inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnul și când aceasta a căzut la pământ a sărit cu picioarele pe capul acesteia în partea dreaptă.
Martorul P.N. a declarat: "C.T.C. s-a îndepărtat de fratele meu care era căzut la circa 4-5 metri. Eu am crezut că acesta pleacă și se termină conflictul. C.T.C. și-a făcut vânt și l-a lovit cu picioarele în cap pe fratele meu".
Martora S.V. a declarat că "..C.T.C. s-a întors spre P.V.C. și a sărit cu picioarele, fiind încălțat cu pantofi, pe partea dreaptă a capului acestuia".
Potrivit certificatului medico-legal și protocolului operator, victima a prezentat colecție hemoragică temporo parietal drept cu comprimarea ventriculului lateral drept și traiect de fractură la nivelul stâncii temporale drepte, Fractură temporo parietală dreapta de aproximativ 6 cm cu iradiere în baza craniului.
Declarațiile martorilor și actul medico legal confirmă plângerea și declarațiile părții vătămate care a arătat că a fost lovit și călcat cu picioarele pe partea dreaptă a capului.
în raport de numărul de zile de îngrijiri și de faptul că leziunile prezentate au fost de natură a pune în primejdie viața părții vătămate, încadrarea juridică legală este cea reținută în cele două hotărâri.
Inculpatul s-a sustras urmăririi penale și judecății și este dat în urmărire generală.
Limitele de pedeapsă prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i), raportat la art. 20 C. pen., sunt cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni închisoare.
Față de modul de săvârșire a infracțiunii, de sustragerea de la urmărire și judecată nu există motive de a considera că pedeapsa de 9 ani închisoare este aspră, astfel că și sub acest motiv recursul apare nefondat.
în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2989/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2986/2006. Penal → |
|---|
