ICCJ. Decizia nr. 3000/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 134 din 1 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr.,39140/3/2005 (5706/2005), Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnarea inculpatului V.C., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenția de la 28 iulie 2005 la 1 februarie 2006.
A constatat consumată în analiza de laborator 0,30 gr. heroină în amestec cu griseofulvin.
în baza art. 118 C. pen., a dispus confiscarea sumei de 1.300.000 lei - recipisa 098501.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea în folosul statului a telefonului mobil Philips depus la Poliția orașului Buftea.
în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 2.500.000 ROL cheltuieli judiciare statului, din care 800.000 ROL onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 28 iulie 2005, C.D.M., aflat în stare de arest preventiv în dosarul nr. 3117/P/2005 al Direcției de Investigare a I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a denunțat organelor de poliție faptul că numitul V. comercializează heroină la prețul de 250.000 lei/doza în zona Bd. Ion Mihalache.
Acesta a declarat că prietena sa, I.A.A. va colabora cu poliția în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a persoanei denunțate.
După ce s-a constatat că martora nu are asupra sa bunuri sau alte valori, organele de poliție i-au pus la dispoziție suma de 1.000.000 de lei, formată dintr-o bancnotă de 500.000 lei (002A2758438) și 5 bancnote a câte 100.000 de lei (013B0653180, 014B1253159, 014A1308756, 011B0043172, 045B8819698), seriile acestora fiind consemnate într-un proces-verbal.
Conform înțelegerii, în jurul orelor 13,45 martora I.A.A. s-a deplasat către intersecția Bd. Expoziției cu str. Av. Popișteanu, unde l-a contactat telefonic pe traficant. După ce martora i-a cerut numitului V. să-i aduc 4 doze, folosind expresia "4 CD-uri", cei doi s-au întâlnit lângă cabina telefonică din zona menționată.
Organele de poliție au observat cum denunțătoarea i-a înmânat traficantului banii pe care acesta i-a numărat. La rândul ei, I.A.A. a primit de la V. în schimb un alt obiect.
După ce au mai discutat câteva minute, martora-denunțătoare a făcut semnul convenit cu organele de poliție care au intervenit imediat și l-au imobilizat pe traficant.
în urma verificărilor efectuate a rezultat că numitul V. este inculpatul V.C.
Cu ocazia percheziției efectuată în prezența martorului V.C., asupra inculpatului, mai precis în buzunarul drept al pantalonilor, s-au găsit 6 punguțe din plastic, sigilate la capăt prin ardere, care conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej. în buzunarul drept al pantalonilor s-au găsit 2.300.000 lei. Printre bancnotele care alcătuiau această sumă au fost identificate bancnotele folosite de martoră la cumpărarea heroinei, iar în urma cumpărării s-a stabilit că seriile acestora corespund cu cele consemnate în procesul-verbal.
S-a mai reținut că în declarațiile de la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut că este numai consumator de heroină iar cele 4 doze de heroină i le-a dat martorei, nora unui cunoscut al său și la cererea acestuia, iar banii obținuți astfel nu erau plata pentru droguri ci erau lăsați la el spre păstrare, tot la cererea acestui cunoscut.
în fața instanței inculpatul a susținut aceeași apărare menționând că i s-a organizat o înscenare de către martorii denunțători pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 în cauzele în care sunt cercetați și deși a început declarația prin nerecunoașterea săvârșirii ambelor infracțiuni, a menționat, ulterior, că este numai consumator de heroină de 10 ani, iar drogurile găsite asupra sa erau lăsate în custodie de către adevăratul traficant, cunoscut din cartier, pentru a da heroină norei acestuia adusă în domiciliul său și prezentată de același traficant.
Martorii I.A.A. și concubinul său, denunțătorul C.D.M., au declarat că au mai cumpărat droguri de la inculpat și înainte de organizarea flagrantului, locul de întâlnire și dozele fiind stabilite anterior prin telefonul mobil.
Au fost audiați martorul S.G., martor asistent la înserierea bancnotelor folosite la cumpărarea drogurilor și V.C., martor asistent la percheziția corporală.
Instanța de fond a încuviințat inculpatului proba cu un martor în apărare, la care a renunțat la judecarea cauzei în fond.
în dezbaterea în fond a cauzei, inculpatul a invocat nulitatea actului de sesizare care este datat anterior schimbării încadrării juridice și prezentării materialului și se referea la altă încadrare juridică decât cea pentru care s-a dispus urmărirea penală și punerea în mișcare a acțiunii penale.
Instanța a constatat critica nefondată întrucât, în raport de data prezentării materialului de urmărire penală, confirmarea procurorului șef și data înaintării cauzei spre soluționare la instanță, a apreciat că este vorba de o eroare materială privind ziua întocmirii rechizitoriului, iar prin ordonanța din 19 martie 2005 nu s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care s-a început urmărirea penală ci s-a stabilit starea de recidivă în care se afla inculpatul în raport de fișa de cazier judiciar, reținându-se că legalitatea sesizării instanței a fost verificată la prima zi de înfățișare.
în raport de probele administrate în cauză, instanța a constatat dovedită situația de fapt descrisă în actul de inculpare și dovedită săvârșirea de către inculpat și a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă pe care nu a recunoscut-o.
în susținerea acestei poziții procesuale inculpatul nu a administrat nici o probă și nici nu a putut explica de ce a deținut droguri în casă lăsate în custodie în prezența martorei denunțătoare urmând ca a doua zi să-i dea acesteia drogurile și nici de ce le-a oferit martorei, în loc public, în urma unei înțelegeri telefonice prealabile, deși martora i-a fost prezentată înainte și adusă în domiciliul său tocmai pentru că acolo să aibă loc înmânarea drogurilor.
în schimb, se reține că din coroborarea declarațiilor martorilor a rezultat că inculpatul a mai vândut heroină și anterior organizării flagrantului și astfel se explică și cantitatea găsită asupra sa la percheziția corporală după ce a vândut martorei 4 doze, droguri destinate tot vânzării ci nu consumului propriu.
Prima instanță a constatat dovedite infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată iar la individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator pentru fiecare infracțiune, gravitatea faptelor în raport de cantitatea de drog comercializată la o singură vânzare, poziția procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal, recidiva prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în care se afla inculpatul, condamnat anterior pentru art. 312 C. pen.
împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul V.C., care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Totodată, a mai solicitat restituirea cauzei la parchet, ca urmare a nulității actului de sesizare a instanței.
Analizând hotărârea pronunțată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea apreciază că aceasta este legală și temeinică, iar apelul este nefondat, reținându-se că instanța de fond a stabilit în mod corect pe baza probelor administrate, situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat și vinovăția acestuia, procedând la o justă individualizare a pedepselor aplicate în cauză.
împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a criticat individualizarea pedepsei în sensul că este prea aspră.
Curtea, examinând cauza în raport de motivul invocat cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Pedeapsa aplicată corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanțele având în vedere atât limitele de pedeapsă cât și starea de recidivă a inculpatului, poziția pe parcursul procesului penal, astfel încât reducerea pedepsei nu se justifică.
Cum alte motive, care examinate din oficiu și care au condus la casarea hotărârilor nu au fost, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3019/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2989/2006. Penal → |
|---|
