ICCJ. Decizia nr. 3051/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3051/2006
Dosar nr. 329/2/2006
Şedinţa publică din 12 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1567 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a constatat că situaţia familiei condamnatului, este anterioară începerii executării pedepsei şi nu constituie o împrejurare ce ar putea fi calificată în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru netemeinicie, cu motivarea că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 91/ A din 3 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului şi l-a obligat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei onorariu pentru avocatul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.A., reiterând motivele din apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 455 cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care a lucrat. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Motivele invocate de condamnat nu reprezintă o împrejurare specială care ar face ca executarea imediată a pedepsei să aibă consecinţe grave pentru familia sa, în raport de comunicarea Primăriei sectorului 5 Bucureşti.
Aşa fiind, Decizia atacată urmează a fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Urmează a obliga pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărătorul din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 91/ A din 3 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3046/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 3054/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
