ICCJ. Decizia nr. 3056/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3056/2006
Dosar nr. 5470/1/2006
Şedinţa publică din 12 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 470 din 3 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata D.D.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnata, criticând-o pentru netemeinicie, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor pentru a fi admisă cererea.
Prin Decizia penală nr. 33/ P din 24 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile condamnatei, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi în temeiul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., a întrerupt executarea pedepsei de 12 ani închisoare la care a fost condamnată pentru infracţiunea de omor, pe o durată de 3 luni cu începere de la data punerii efective în libertate a condamnatei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că motivele invocate de condamnată nu constituie motive speciale în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Recursul este fondat.
Intimata a fost condamnată, la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor asupra soţului.
Condamnata a fost încarcerată, la data de 20 octombrie 2002, iar la data de 4 iulie 2005, s-a adresat cu cerere instanţei, solicitând întreruperea executării pedepsei în vederea clarificării situaţiei celor doi copii ai săi.
Din ancheta socială efectuată în cauză a rezultat că din căsătoria condamnatei şi a defunctului soţ au rezultat doi minori D.I.N. şi D.A.M.
După decesul tatălui, 20 octombrie 2002, şi arestarea mamei, copiii au fost încredinţaţi bunicilor paterni.
Cei doi copii sunt elevi şi obţin rezultate bune la învăţătură, aceştia refuzând întâlnirea cu mama lor şi bunicii materni.
Copiii beneficiază de alocaţie de stat, sunt întreţinuţi din pensia bunicilor şi ajutaţi de unchii şi mătuşile paterne.
În mod greşit, instanţa de apel a reţinut că, în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Minorii sunt încredinţaţi bunicilor paterni şi datorită stării conflictuale existentă între aceştia şi condamnată pe de o parte, dar şi între bunicii materni şi paterni, nu ar fi în interesul minorilor prezenţa mamei pentru o perioadă de trei luni, având în vedere şi natura infracţiunii săvârşite.
Faţă de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi admis recursul, casată Decizia şi menţinută sentinţa.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 33/ P din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe condamnata D.D.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 476 din 3 noiembrie 2005 a Tribunalului Constanţa.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a condamnatei, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3054/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3070/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
