ICCJ. Decizia nr. 3054/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3054/2006
Dosar nr. 5299/1/2006
Şedinţa publică din 12 mai 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Târgovişte, prin sentinţa penală nr. 1483 din 4 noiembrie 2005, a respins cererea formulată de petentul revizuient M.S., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 692 din 8 iunie 2004, definitivă prin respingerea recursului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a apreciat că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care prevăd că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, fiind vorba de erori esenţiale de fapt, iar aceste împrejurări noi trebuie să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare sau de încetare a procesului penal.
Ori, în cauză, s-a arătat că petentul nu aduce în discuţie fapte sau împrejurări necunoscute de instanţe la momentul soluţionării cauzei şi că aprecierea greşită a probelor vizează aspecte de netemeinicie ce pot fi remediate în căile ordinare de atac şi nu pe calea revizuirii.
Revizuientul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în mod greşit numitul S.V. nu a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Tribunalul Dâmboviţa, prin Decizia penală nr. 466 din 16 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs petentul revizuient, susţinând, în esenţă, aceleaşi motive ca în faţa instanţelor referitoare la nemulţumirea sa că numitul S.V. şi alte persoane nu au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi că faţă de anumite împrejurări descoperite între timp, cererea sa de revizuire ar fi trebuit admisă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 109 din 6 februarie 2006, a respins, ca inadmisibil, recursul petiţionarului şi l-a obligat să plătească statului 20 RON cheltuieli judiciare.
Nemulţumit, petentul revizuient M.S. a declarat recurs împotriva acestei decizii, reiterând motivele din apel.
Recursul este inadmisibil.
În titlul II, intitulat judecată, Capitolul III intitulat căile ordinare de atac, în Secţiunile I şi a II-a din Codul de procedură penală sunt reglementate căile de atac, respectiv, apelul şi recursul de care părţile pot uza în cazul în care sunt nemulţumite de hotărârile pronunţate.
Caracteristica generală a acestor căi de atac este aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 361 şi 3851 C. proc. pen., aceea că nu pot fi folosite decât în cazul hotărârilor care nu sunt definitive.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că Decizia nr. 109 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti este definitivă, din moment ce revizuientul a uzat de toate căile de atac ordinare puse la dispoziţie de lege (recurs), situaţie în care nu mai putea fi atacată pe calea unei căi ordinare de atac.
Ca urmare, noul recurs declarat de revizuient este inadmisibil şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul petent M.S. împotriva deciziei penale nr. 109 din 6 februarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3051/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 3056/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
