ICCJ. Decizia nr. 3046/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3046/2006
Dosar nr. 1850/2/2006
Şedinţa publică din 12 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 7 din 17 ianuarie 2006, Tribunalul Teleorman a condamnat inculpatul M.F.A., la 3 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (1) – art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată privind pedeapsa de 3 ani aplicată printr-o sentinţă anterioară, dispunând executarea în întregime a acestei pedepse, cumulând această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani, cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată din durata pedepsei, durata arestului preventiv de la 5 noiembrie 2005 la 17 ianuarie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 4 noiembrie 2005, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din Turnu Măgurele.
Pentru a-şi pune în aplicare hotărârea infracţională a mers acasă a luat un patent şi a venit la depozit, a urcat într-un copac şi de aici pe acoperişul depozitului de unde, prin spargerea unei plăci de azbociment a coborât în podul depozitului. Inculpatul a spart tavanul care era din rigips şi a pătruns în depozit folosind o brichetă pentru a face lumină.
Într-o sacoşă din plastic pe care a luat-o dintr-un sertar al unui birou a pus mai multe pachete de ţigări evaluate de partea civilă la valoarea de 1.918.600 lei vechi.
După sustragerea acestor bunuri, în incinta depozitului s-a declanşat alarma, moment în care inculpatul a fost surprins de paznicul de serviciu, partea vătămată B.M. care încercând să-l reţină pe inculpat şi să recupereze bunurile sustrase a fost lovit de inculpat cu pumnii în zona feţei.
Încercând să părăsească incinta depozitului inculpatul a luat o cutie de carton în care se aflau mărfurile şi a aruncat-o spre partea vătămată, lovind-o şi trântind-o la pământ.
Pentru că în depozit era întuneric şi nu a mai găsit locul din tavan pe unde pătrunsese în depozit, inculpatul a pătruns în altă încăpere, a spart geamul dar nu a putut ieşi din cauza grilajului.
De aici, inculpatul a pătruns într-o altă încăpere, a rupt tavanul de rigips şi a încercat să părăsească depozitul dar a fost surprins de organele de poliţie şi martorul M.M.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 119 pronunţată în Şedinţa publică din 16 februarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul, ca nefondat, reţinând că în cauză, s-a efectuat corect individualizarea pedepsei, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva hotărârilor pronunţate, inculpatul a declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de natură a atinge scopul preventiv şi educativ prevăzut de legiuitor.
Instanţa de fond a făcut aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., acordând inculpatului circumstanţe atenuante, reţinând atitudinea procesuală corectă, recunoaşterea faptei, repararea prejudiciului, circumstanţele de persoane, dar toate acestea fiind analizate şi prin prisma faptului că inculpatul a mai comis fapte penale, perseverând în activitatea infracţională.
Nesubzistând cazul de casare a hotărârii prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., va fi respins recursul inculpatului în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 38516 C. proc. pen., va fi computată prevenţia recurentului inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.A. împotriva deciziei penale nr. 119 din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2005 la 12 mai 2006.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3038/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3051/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
