ICCJ. Decizia nr. 3079/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3079/2006
Dosar nr. 4613/1/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 327/ P din 28 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor au fost condamnaţi inculpaţii: C.T.C., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare, Z.F., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare.
A fost descontopită pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 270 din 1 septembrie 2005 a Tribunalului Bihor, în pedepsele componente de 4 ani, un an, 4 ani, 3 ani, 4 ani şi 6 luni, 4 ani, 3 ani şi 3 ani şi 6 luni şi sporul de 6 luni, s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa aplicată în cauză şi prin menţinerea sporului de 6 luni s-a stabilit, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani şi 6 luni închisoare şi R.C., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., s-a menţinut starea de arest şi s-au dedus perioadele arestării preventive de la 22 noiembrie 2004 la zi, pentru toţi inculpaţii.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar, la plata sumei de 1.500.000 lei către partea civilă G.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 21 noiembrie 2004, în jurul orelor 22,00, după ce a consumat băuturi alcoolice în oraş, partea vătămată G.P. a ajuns la barul O. din incinta Gării C.F.R. Oradea, unde s-a aşezat la masa unde se aflau numita S.E.M. şi prietena ei A., cărora le-a comandat câte o prăjitură.
În acest timp au intrat în bar inculpaţii C.T., Z.F. şi R.C., însoţite de T.I. şi R.P. şi care au abordat-o pe partea vătămată, iar după câteva discuţii aceasta, i-a chemat la locuinţa sa de serviciu, de la locul de muncă, SC T. Oradea situată pe Calea Clujului.
Înainte de a pleca din bar, inculpaţii au discutat între ei că după ce o vor îmbăta pe partea vătămată „o vor face de bani". Ajunşi la locuinţa părţii vătămate, aceasta i-a servit pe cei trei bărbaţi şi pe cele trei femei cu mâncare şi băutură, iar la un moment dat a discutat cu inculpatul C.T.C. asupra posibilităţii de a întreţine relaţii sexuale cu numita S.E.M., dar nu s-au înţeles asupra preţului. Urmare acestor discuţii, inculpatul C.T.C. a lovit partea vătămată cu pumnul în faţă, după care au intervenit şi ceilalţi inculpaţi, lovind cu toţii victima cu pumnii şi picioarele.
În timp ce partea vătămată se afla căzută, inculpatul Z.F. i-a sustras din buzunarul cămăşii suma de 1.300.000 lei, iar numita S.E.M. a ridicat de pe jos un portmoneu şi imediat după aceasta cele 6 persoane au părăsit încăperea, inculpatul Z.F. predând toţi bani inculpatului C.T.C. care a dat fiecăruia câte 200.000 lei.
Cu două taximetre s-au întors la gară, dar la puţin timp au fost depistaţi de către organele poliţiei ocazii cu care a fost găsit asupra numitei S.E.M. cardul bancar şi au înscris aparţinând părţii vătămate precum şi cei 200.000 lei primiţi de la inculpatul C.T.C.
Potrivit actului medico-legal aflat în dosar, partea vătămată, urmare agresiunilor la care a fost supusă, a suferit leziuni în zona capului, hemitoracelui stâng, fractura arc costal VIII-IX, traumatism toraco-lombar pentru care s-au stabilit ca necesare pentru vindecare un număr de 18 zile îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 28 din 31 ianuarie 2006, a respins apelurile declarate de inculpaţi împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul că pedepsele aplicate sunt prea severe.
Astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că pedepsele aplicate celor trei inculpaţi au fost just individualizate, neexistând motive de reconsiderare a cuantumului acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul Z.F., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa aplicată este prea aspră, solicitând reducerea ei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului Z.F. în săvârşirea împreună cu coinculpaţii C.T.C. şi R.C., în noaptea de 21 noiembrie 2004, a infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare a locului faptei, declaraţiile părţii vătămate G.P., raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorului M.M.M., declaraţiile numiţilor T.I., S.E.M. şi R.P., faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, coroborate cu declaraţiile celor trei inculpaţi, au confirmat că la data menţionată recurentul, împreună cu ceilalţi făptuitori, a exercitat în realizarea înţelegerii de jefuire a victimei, acte de violenţă asupra acesteia, urmate de sustragerea de bani şi bunuri pe care partea vătămată le avea asupra ei, cauzându-i un prejudiciu evaluat la 1.500.000 ROL cât şi vătămări corporale pentru care s-au stabilit ca necesare 18 zile de îngrijiri medicale.
La individualizarea pedepsei de 8 ani închisoare, situată înspre minimul prevăzut de lege au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârşirii ei, consecinţele la care a fost expusă partea vătămată, cât şi persoana inculpatului care a recunoscut şi regretat fapta şi care a suferit condamnări pentru infracţiuni concurente, cât şi condamnări în timpul minorităţii care nu atrag starea de recidivă.
Se mai constată că pedeapsa stabilită, urmare a contopirii cu pedepsele pentru fapte concurente, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale menţionate, iar din actele dosarului nu rezultă elemente care să justifice diminuarea pedepsei, critica formulată de inculpatul recurent în sensul greşitei individualizări a sancţiunii nu poate fi primită.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondat motivul de recurs invocat, şi neexitând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.F. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 noiembrie 2004 la 15 mai 2006 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.F. împotriva deciziei penale nr. 28/ A din 31 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 noiembrie 2004 la 15 mai 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3070/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3086/2006. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
