ICCJ. Decizia nr. 3235/2006. Penal
| Comentarii |
|
Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 5 mai 2006, a dispus, printre altele, în temeiul art. 3002raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea arestării preventive a apelantului inculpat C.S., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 36/ U.P. din 8 decembrie 2005 emis de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 5220/2005.
S-a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, la o pedeapsă privativă de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 și 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 26 noiembrie 2005, în timp ce se afla în locuința sa, a exercitat, în mod repetat, acte de violență asupra soției sale, victima C.M., în vârstă de 74 ani, provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.
S-a mai constatat că față de inculpat, la data de 8 decembrie 2005, a fost luată măsura arestării preventive, pentru cazurile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe că cercetarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Din ansamblul materialului probator administrat la urmărirea penală și în faza de cercetare judecătorească, Curtea apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului continuă să existe și în această fază procesuală, având în vedere regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunea de omor calificat, natura violentă a faptei și urmarea produsă, circumstanțele și modalitatea în care a fost săvârșită, prin aplicarea de lovituri repetate cu un ștachete în zona capului și prin comprimarea zonei cervicale cu mâinile dar și în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, toate aceste elemente conturând convingerea că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret ridicat, pentru ordinea publică, constatând că sunt îndeplinite și condițiile impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul existenței probelor de natură să contureze participația sa la săvârșirea infracțiunii.
Așa fiind, Curtea a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, astfel că, în temeiul art. 3002raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menține starea de arest a acestuia.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul susținând că, prin judecata sa, situația s-a schimbat, în sensul că, în prezent, nu se mai poate reține existența pericolului pentru ordinea publică, încât, nu se mai impunea menținerea stării de arest, ci, dimpotrivă, punerea în libertate.
Recursul este nefondat.
Contrar susținerilor inculpatului - recurent, din nici-o probă a dosarului, nu rezultă că în speță, situația s-ar fi schimbat și că, în prezent, punerea în libertate a inculpatului n-ar mai prezenta pericol, pentru ordinea publică. Dimpotrivă, pronunțarea împotriva inculpatului a unei hotărâri de condamnare, chiar dacă nu înlătură prezumția de nevinovăție, de care se bucură inculpatul până la condamnarea definitivă, este de natură, totuși, să întărească credința existenței temeiurilor arestării preventive, avute în vedere la luarea acestei măsuri și să facă necesară menținerea ei.
în raport cu cele arătate, Curtea va trebui ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, menținând, astfel, hotărârea atacată.
A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, ce s-au avansat din fondul Ministerului Justiției, pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3238/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3239/2006. Penal → |
|---|
