ICCJ. Decizia nr. 3238/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 557 din 16 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1192/2005, au fost condamnați inculpații:

1. P.F.C., la pedepsele de:

- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2¹) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), și art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 29 ianuarie 2004 la zi și a fost menținută în continuare starea de arest a acestuia.

2. P.T.M., la pedepsele de:

- 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2¹) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1199 din 19 martie 2003 a Judecătoriei Craiova, dispunându-se ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 20 de ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), și art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă arestarea inculpatului de la 30 ianuarie 2004 la zi și menținută starea de arest a acestuia.

3. P.G., la pedepsele de:

- 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2¹) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), și art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă arestarea inculpatului de la 2 februarie 2004 la zi și menținută starea de arest a acestuia.

în baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpatul P.T.M. suma de 2.000.000 lei.

S-a luat act că moștenitorii victimei S.M., respectiv S.I., S.F. și S.V.O. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Au fost obligați cei 3 inculpați la câte 4.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara de 27 ianuarie 2004, în jurul orelor 18,30, cei trei inculpați, frați, s-au deplasat la barul R.J. din comuna Celaru, județul Dolj, unde au consumat băuturi alcoolice și au jucat cărți până în jurul orelor 20,30.

Pe fondul consumului de alcool și la propunerea minorului P.F.C., cei trei inculpați au luat hotărârea de a se deplasa la locuința numitei S.M., persoană în vârstă de 66 ani, despre care știau că este consumatoare de băuturi alcoolice, fiind în permanență în stare de ebrietate, pentru a o deposeda de eventualele sume de bani.

în realizarea hotărârii infracționale, inculpații au pătruns pe poarta neasigurată a imobilului și după ce au intrat în curte, au mers pe prispa casei unde, pentru a intra în locuință, P.T.M. a spart cu pumnii niște ochiuri de geam de la ușă, iar P.F.C. a introdus mâna prin geamul spart și a ridicat o bârnă care sprijinea ușa de la intrare. După ce au pătruns în holul casei, inculpatul P.T.M. a mai spart niște geamuri de la o ușă care făcea legătura cu camera în care se afla S.M.

Fiind auziți de victimă, inculpații au anunțat-o că au venit să-i fure banii, pătrunzând în camera în care aceasta se afla într-un pat.

Deși era într-o vădită stare de ebrietate, victima i-a recunoscut, astfel că inculpatul P.T.M., intrigat, i-a aplicat o palmă peste față, solicitându-i să le dea banii.

întrucât S.M. a refuzat "să coopereze", cei trei inculpați au început să o lovească cu pumnii și picioarele, după care inculpatul P.T.M. a apucat-o cu mâinile de gât, sugrumând-o.

După decesul victimei, inculpații au început să caute banii prin casă, răvășind lucrurile și spărgând unele bunuri. Inculpatul P.F.C. a luat din bucătărie butelia de aragaz pe care a desfăcut-o de la ceas, după care a coborât în beci și a umplut două sticle cu vin.

Inculpatul P.T.M., deși a găsit în locuință aproximativ 2.000.000 lei, bani pe care i-a însușit nu a relatat acest fapt fraților săi.

în dimineața zilei de 28 ianuarie 2004, cei trei inculpați s-au deplasat în municipiul Craiova, unde P.T.M. și-a cumpărat o geacă, o pereche de pantofi și o curea din banii sustrași din locuința victimei.

în după amiaza aceleiași zile, în jurul orei 13,00, victima a fost găsită de martorii R.M. și R.B.E., care fuseseră tocmiți de aceasta să o ajute la unele activități gospodărești.

Fiind efectuată necropsia cadavrului, a rezultat că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat asfixiei mecanice, prin obstrucționarea căilor respiratorii, prin sugrumare și sufocare, iar leziunile de violență găsite pe corpul acesteia s-a constatat că au fost produse prin lovire cu și de corpuri dure, comprimare între două planuri dure, loviturile putând fi aplicate din față spre lateral stânga și lateral dreapta.

întrucât inculpatul P.T.M. a prezentat leziuni de violență pe obrazul drept, în ziua de 30 ianuarie 2004, a fost examinat de I.M.L. Craiova, stabilindu-se că leziunile erau specifice zgârierii cu unghiile.

Instanța de fond a considerat că nu se impune reținerea în sarcina inculpaților și a dispozițiilor art. 175 lit. a) C. pen., deoarece premeditarea ca element circumstanțial al infracțiunii de omor calificat, nu presupune numai trecerea unui oarecare interval de timp de la luarea hotărârii și până la exteriorizarea ei, ci se caracterizează printr-o chibzuire activă, prin meditare asupra aspectului tactic, demonstrat prin însuși felul în care a fost realizată infracțiunea.

De asemenea, s-a considerat că nici dispozițiile art. 75 lit. e) C. pen., nu pot fi reținute, deoarece nici o probă nu a confirmat faptul că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea în stare de beție anume provocată în vederea comiterii de infracțiuni.

împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și toți cei trei inculpați.

Parchetul a criticat sentința sub aspectul nelegalității, apreciind că instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen., și pentru inculpatul P.F.C., care, prin sentința penală nr. 1194 din 19 martie 2003 a Judecătoriei Craiova a fost condamnat, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 și art. 110 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 C. pen., și art. 192 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

A doua critică s-a referit la neaplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., cu privire la butelia sustrasă din locuința victimei, aspect recunoscut de inculpatul P.F.C.

în ședința publică din 15 martie 2006, reprezentantul parchetului a invocat oral, ca motiv de nelegalitate, nerespectarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., nefiind pusă în discuția inculpaților schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și d) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., dispoziții ce trebuiau aplicate și cu privire la infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie comisă într-o locuință, violarea de domiciliu fiind absorbită de agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2¹) lit. c) C. pen.

Inculpații P.T.M. și P.G., în apelurile declarate, au solicitat să se dispună achitarea lor, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru toate cele trei infracțiuni ce le-au fost reținute în sarcină, cu motivația că inculpatul minor P.F.C. a acționat de unul singur, ei neavând nici o implicare în comiterea faptelor.

Inculpatul P.F.C., în apelul declarat, a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate, având în vedere starea sa de minoritate și împrejurarea că a recunoscut și regretat faptele săvârșite.

Prin decizia penală nr. 15 din 15 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția minori și familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.

A fost desființată sentința penală nr. 557 din 16 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1192/P/2005, cu privire la latura penală a cauzei și, în rejudecare: în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului P.F.C. prin sentința penală nr. 1194 din 19 martie 2003 a Judecătoriei Craiova, dispunându-se ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul urmând să execute în final 11 ani și 6 luni închisoare.

în baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpați o butelie de aragaz, dobândită prin săvârșirea infracțiunii și care nu a fost restituită.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P.F.C., P.T.M. și P.G.

A fost dedusă arestarea preventivă pentru inculpatul P.F.C. de la 29 ianuarie 2004 la zi, pentru inculpatul P.T.M. de la 30 ianuarie 2004 la zi, iar pentru inculpatul P.G. de la 2 februarie 2004 la zi și a fost menținută starea de arest a acestora.

Au fost obligați inculpații la plata sumelor de câte 3.900.000 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, în apel.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată este obligată să revoce suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Aceste dispoziții trebuiau aplicate nu numai în ceea ce-l privește pe inculpatul P.T.M., ci și cu privire la inculpatul P.F.C. care a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1194 din 19 martie 2003 a Judecătoriei Craiova, așa cum rezultă din cazierul judiciar existent la dosar.

Dispozițiile art. 118 C. pen., reglementează măsura confiscării speciale, prevăzând în mod expres categoriile de bunuri, care sunt supuse acestei măsuri.

Astfel, la lit. d) sunt menționate lucrurile dobândite în mod vădit, prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Deși instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a acestor dispoziții, în mod eronat a dispus confiscarea numai a sumei de 2.000.000 lei sustrasă de la victimă și însușită de inculpatul P.T.M.

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat sustragerea din domiciliul victimei și a unei butelii de aragaz, găsită ulterior în locuința inculpaților și reținută de organele de urmărire penală.

Cum această butelie reprezintă un bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii, dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen., trebuiau aplicate și cu privire la acest bun.

Totodată, instanța de apel a constatat că instanța de fond a respectat obligațiile ce-i incumbă, potrivit dispozițiilor art. 336 și art. 334 C. proc. pen., critica formulată de parchet sub acest aspect fiind nefondată. Critica parchetului privind condamnarea nelegală a inculpaților pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., a fost considerată ca fiind de asemenea nefondată, întrucât infracțiunea de violare de domiciliu constituind un mijloc pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, nu poate fi absorbită de agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2¹) lit. c) C. pen. (tâlhăria comisă într-o locuință).

Apelurile inculpaților P.T.M. și P.G. au fost respinse, ca nefondate, cu motivația că probele administrate în cauză au demonstrat fără dubiu, participarea acestora la comiterea faptelor, iar în ce privește motivul de apel invocat de inculpatul minor P.F.C., a fost, de asemenea, apreciat ca nefondat, prima instanță realizând o justă individualizare a pedepselor aplicate acestuia.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și toți cei trei inculpați.

Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 17 și pct. 17¹ C. proc. pen., criticând hotărârile recurate sub următoarele aspecte:

- în mod nelegal, instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 334 C. proc. pen., nepunând în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru toți cei trei inculpați din infracțiunea de omor calificat deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și d) C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen., precum și atunci când a reținut în sarcina acestora și infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2¹) lit. a) și c) C. pen., față de încadrările juridice date faptelor prin actul de inculpare;

- în mod nelegal, inculpații au fost condamnați și pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., aceasta fiind absorbită, ca element circumstanțial în conținutul variantei agravate a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2¹) lit. c) C. pen. (tâlhărie comisă într-o locuință).Inculpații recurenți P.T.M. și P.G., prin apărătorii desemnați din oficiu, au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând a se dispune achitarea lor, în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu se fac vinovați de comiterea faptelor, acestea fiind săvârșite doar de inculpatul minor P.F.C.

Inculpatul recurent P.F.C., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 17¹ teza II C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru a se pune în discuția părților schimbările de încadrări juridice ce au fost dispuse în cauză.

înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385⁶alin. (1) și art. 385⁷C. proc. pen., constată următoarele:

Critica parchetului, însușită de inculpatul recurent minor P.F.C., privind încălcarea de către instanța de fond a obligației instituită prin dispozițiile art. 334 C. proc. pen., de a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare, este nefondată.

Din cuprinsul încheierii de dezbateri întocmită de instanța de fond rezultă că au fost puse în discuția părților toate cererile de schimbare de încadrare juridică formulate de reprezentantul parchetului, respectiv:

- cererea privind reținerea în sarcina tuturor celor trei inculpați și a infracțiunii de tâlhărie în forma calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2¹) lit. a) și c) C. pen.;

- cererea privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de omor calificat deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a) și d) C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) și d) C. pen.;

- cererea privind înlăturarea circumstanței agravante a stării de beție anume provocată în vederea comiterii de infracțiuni prevăzute de art. 75 lit. e) C. pen., reținută în sarcina tuturor celor trei inculpați prin actul de sesizare. Dispozițiile art. 334 C. proc. pen., reglementează posibilitatea instanței de a schimba încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, însă instituie obligația corelativă de a pune în discuție noua încadrare juridică, cu respectarea dreptului la apărare al inculpaților.

Aceste dispoziții au fost respectate de instanța de fond, în cuprinsul încheierii de dezbateri, fiind consemnat punctul de vedere al apărătorilor inculpaților, în raport de cererile puse în discuție, dreptul la apărare al inculpaților fiind astfel respectat.

împrejurarea că instanța de fond nu a folosit termenul menționat de textul procedural, "schimbarea încadrării juridice", ci pe cel de "înlăturare a unor dispoziții", nu echivalează cu nepunerea în discuție a acestor probleme de drept.

De altfel, toate cererile menționate mai sus, formulate oral de reprezentantul parchetului, au fost însușite de instanța de fond, care le-a dat eficiența corespunzătoare cu ocazia pronunțării hotărârii.

Nefondată este și critica parchetului privind condamnarea nelegală a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu motivația că infracțiunea de violare de domiciliu este absorbită în conținutul infracțiunii complexe de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2¹) lit. c) C. pen.

Cele două infracțiuni, violarea de domiciliu și tâlhăria au un obiect juridic diferit, incriminarea din art. 211 C. pen., protejând patrimoniul persoanei, ca valoare socială, fiind prevăzută în Titlul III al Codului penal, pe când incriminarea din art. 192 C. pen., protejează libertatea persoanei, fiind prevăzută în Titlul II, Capitolul II al Codului penal.

Teoria absorbției legale nu poate fi reținută, întrucât infracțiunea complexă este o formă a unității legale de infracțiune, care cuprinde în conținutul său ca element sau ca circumstanță agravantă o acțiune sau inacțiune care constituie, prin ea însăși, o faptă prevăzută de legea penală iar o astfel de absorbție nu rezultă din voința legiuitorului exprimată în dispoziția legală evocată, respectiv în art. 211 alin. (2¹) lit. c) C. pen. Atunci când legiuitorul incriminează o activitate sub forma unei infracțiuni complexe, dispoziția legală arată explicit infracțiunea absorbită, ca element sau ca circumstanță agravantă, aceasta fiind o cerință a legalității incriminării și nu lasă ca infracțiunea absorbită să fie dedusă pe cale de interpretare.

Nici teza unei complexități naturale nu poate fi reținută, întrucât aceasta presupune o absorbție, în mod natural, de către conținutul constitutiv al unei infracțiuni mai grave, a conținutului constitutiv al unei infracțiuni mai ușoare, ambele având însă același obiect juridic.

Așadar, o faptă poate cuprinde de la sine, ca o realitate implicită și care nu ar putea fi concepută altfel, și trăsăturile altei fapte incriminate distinct în legea penală, însă în cauza de față fiecare dintre activitățile infracționale desfășurate de inculpați sunt de natură diferită și pot fi concepute ca având o existență autonomă.

Tâlhăria comisă într-o locuință nu presupune neapărat violarea domiciliului. Cele două infracțiuni se află în conexitate etiologică, prevăzută de art. 33 lit. a) C. pen., deoarece o simplă legătură de fapt nu constituie un temei pentru a opera o absorbție naturală, iar înlăturarea aplicării unei dispoziții legale nu poate avea loc pe baza unor argumente deduse din împrejurările de fapt ale speței, ci numai în temeiul altor dispoziții legale, derogatorii.

Din cele expuse mai sus rezultă că infracțiunea de violare de domiciliu intră în concurs cu o altă infracțiune, atunci când ea a servit ca mijloc pentru săvârșirea acelei infracțiuni.

în speță, violarea de domiciliu a constituit un mijloc pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, iar pătrunderea fără drept în locuința victimei nu a constituit un element al laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie.

Tâlhăria în forma agravantă de la alin. (2¹) lit. c) C. pen., incriminează locul săvârșirii faptei, respectiv o locuință sau dependințe ale acesteia, independent de modalitatea în care inculpatul a pătruns în interiorul acestora, legiuitorul înțelegând să agraveze răspunderea ce revine inculpatului, care ia hotărârea infracțională de a tâlhări o persoană ce se află într-o încăpere, profitând de posibilitățile reduse ale acesteia de a scăpa sau de a solicita ajutor.

Ca atare, ori de câte ori inculpatul pătrunde fără drept în locuința victimei, pe care aceasta o folosește, și o tâlhărește, săvârșește în concurs, atât infracțiunea de violare de domiciliu, cât și infracțiunea de tâlhărie în forma calificată prevăzută de alin. (2¹) lit. c) a art. 211 C. pen.

Criticile inculpaților majori P.T.M. și P.G. privind condamnarea lor nelegală pentru infracțiunile reținute de instanța de fond sunt neîntemeiate.

Cei doi inculpați și-au susținut nevinovăția, invocând în apărarea lor, declarația inculpatului minor P.F.C. care, în fața instanței de judecată și-a schimbat, fără nici un motiv temeinic depozițiile date în cursul urmăririi penale, în sensul asumării în exclusivitate a răspunderii penale pentru toate cele trei infracțiuni în legătură cu care au fost cercetați.

Schimbarea depoziției inculpatului minor este însă nerelevantă, având în vedere, pe de o parte, elementele contradictorii pe care le conține în raport cu declarațiile coinculpaților majori, iar pe de altă parte, nu se coroborează și nu este confirmată de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, deși inculpatul P.T.M. a declarat că nu a fost la domiciliul victimei în ziua de 27 ianuarie 2005, ci cu 2-3 zile înainte, împreună cu fratele său P.G., acesta din urmă nu a confirmat o astfel de împrejurare, dimpotrivă, în declarația dată în fața instanței de judecată, a precizat că, în ziua de 27 ianuarie 2005, împreună cu P.T.M. a mers în locuința victimei, unde au consumat băuturi alcoolice din pahare de plastic.

Inculpatul P.T.M. nu a dat o explicație plauzibilă urmelor de violență (zgârieturilor) pe care le-a prezentat pe obrazul drept, la examinarea medico-legală efectuată după comiterea faptelor, susținând doar că acestea i-au fost făcute de fratele său P.G., în timp ce inculpatul minor P.F.C., cu privire la aceleași zgârieturi, a precizat că i-au fost produse fratelui său de o creangă a unui copac din curtea lor.

De asemenea, contradicții între declarațiile inculpaților au apărut și cu privire la momentele ulterioare săvârșirii faptelor, respectiv cu privire la proveniența banilor cheltuiți în municipiul Craiova, a doua zi după săvârșirea infracțiunilor ori cu privire la prezența și a inculpatului minor P.F.C. în Craiova, explicațiile oferite fiind total diferite.

Aceste contradicții legate de împrejurările anterioare ori ulterioare decesului victimei, nu pot conduce decât la concluzia că declarațiile inculpaților sunt nesincere.

Modul de săvârșire a faptelor, multiplele urme de violență evidențiate pe corpul victimei, cât și pe fața inculpatului P.T.M., acestea din urmă fiind produse, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, prin zgâriere cu unghiile, în timp ce victima încerca să se apere pentru a nu fi sugrumată, precum și comportamentul inculpaților după săvârșirea faptelor, demonstrează, alături de celelalte probatorii administrate în cauză, prezența acestora în locuința victimei în data de 27 ianuarie 2004 și, respectiv, vinovăția lor în comiterea faptelor pentru care au fost cercetați.

Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații P.T.M., P.F.C. și P.G. împotriva deciziei penale nr. 15 din 15 martie 2006 a curții de Apel Craiova, secția minori și familie.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților P.T.M., timpul reținerii și al arestării preventive de la 30 ianuarie 2004 la 22 mai 2006, P.F.C. de la 29 ianuarie 2004 la 22 mai 2006 și P.G. de la 2 februarie 2004 la 22 mai 2006. în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenții inculpați la plata sumelor de câte 270 RON (câte 2.700.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei) au reprezentat onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 3242/2006. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs		ICCJ. Decizia nr. 3235/2006. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3238/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3238/2006. Penal