ICCJ. Decizia nr. 3242/2006. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 56 din 8 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr. 852/2005, în baza art. 197 alin. (1) și alin. (3) teza I C. pen., a fost condamnat inculpatul E.M., la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 26 mai 2005 la zi.
A fost admisă acțiunea civilă și, în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea vătămată M.S.G. (13 ani), reprezentată de curatorul B.A., la plata sumei de 20.000 RON (200 milioane lei vechi) cu titlul de daune morale.
A fost obligat inculpatul la 1100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 40 RON, onorariu avocat oficiu, și 250 RON, asistență gratuită pentru partea civilă s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul E.M., în vârstă de 37 de ani este unchiul minorei, parte vătămată M.S.G. în vârstă de 13 ani, iar în luna februarie 2005, prin constrângere, a întreținut raport sexual normal cu aceasta, lovind-o cu pumnul în zona abdominală, pentru a o determina să se dezbrace.
După consumarea raportului sexual, inculpatul a amenințat-o pe minoră cu bătaia și chiar cu moartea în cazul în care va relata rudelor sale faptele petrecute.
După trei luni de la comiterea faptei, rudele bunicii la care locuia minora și sporadic inculpatul, aflând de la partea vătămată cele întâmplate, au prezentat-o medicului de familie și ulterior Spitalului de urgență Slobozia, care constatând că minora prezintă o sarcină de 12 săptămâni au procedat la efectuarea unei intervenții chirurgicale.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de viol, susținând că a întreținut raport sexual cu minora M.S. din inițiativa și cu acordul acesteia.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul E.M., care a solicitat să se dispună achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu motivația că raportul sexual cu partea vătămată M.S. a avut loc cu consimțământul acesteia.
în subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, precum și diminuarea daunelor morale acordate părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 229/ A din 23 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2777/2/2006 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.M.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatului de la 26 mai 2005 la zi și a fost menținută starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă minoră, în sumă de 1.000.000 lei s-a dispus a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că, susținerile inculpatului în sensul că raportul sexual întreținut cu minora M.S. ar fi avut loc cu acordul acesteia, sunt singulare, fiind infirmate de probele administrate în cauză. S-a apreciat totodată, față de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, că nu se impune reținerea unor eventuale circumstanțe atenuante judiciare, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul sancționator și nici reducerea cuantumului daunelor morale acordate.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul E.M. care, prin apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I și pct. 14 teza I C. proc. pen., solicitând, în principal, să se dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât a întreținut raport sexual cu partea vătămată, cu consimțământul acesteia.
în subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere că este infractor primar și a avut o bună conduită înainte de săvârșirea faptei.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) și art. 3857C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individuali-zare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
înalta Curte constată că invocarea nevinovăției în raport de fapta de viol săvârșită, contrazice nesusținut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Din analiza întregului material probator administrat rezultă că, la sfârșitul lunii februarie 2005, inculpatul E.M. a întreținut, prin constrângere, un act sexual normal cu minora M.S.G. (nepoata sa după soră), în vârstă de 13 ani, în locuința numitei E.C. (mama inculpatului și respectiv bunica părții vătămate).
Infracțiunea de viol presupune un act sexual realizat fără consimțământul persoanei cu care se sorește a avea relația sexuală. Nesocotirea voinței persoanei se poate înfățișa sub două modalități:
- constrângerea fizică ori morală sau profitarea de neputința victimei de a-și exprima voința ori de a se apăra.
Constrângerea trebuie să fie efectivă și susceptibilă să paralizeze, total sau parțial, rezistența victimei.
Partea vătămată a susținut constant și, fără ezitare, în toate declarațiile date ca și la confruntarea cu inculpatul, că a fost violată de unchiul său, descriind în amănunt modul în care s-au derulat faptele, aspecte ce s-au coroborat cu declarațiile martorului C.F. (vărul său) și E.C. (bunica sa).
Pentru a realiza o apărare plauzibilă, inculpatul a susținut că într-o anumită împrejurare și-ar fi surprins nepoții, respectiv pe partea vătămată și pe vărul acesteia, în același pat, dezbrăcați, întreținând raport sexual și că, pentru a trece sub tăcere acest incident, minora M.S. a insistat să întrețină și cu el raport sexual, astfel că în aceste condiții a consimțit la săvârșirea faptei.
Ulterior, la confruntarea efectuată cu martorul C.F.M., inculpatul a revenit asupra susținerilor inițiale, recunoscând faptul că nu i-a surprins pe cei doi nepoți ai săi întreținând raport sexual.
Nici cel de al doilea motiv de recurs invocat de inculpatul E.M. nu este fondat, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată.
înalta curte apreciază că, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei (inculpatul a dat dovadă de o agresivitate excesivă, lovind-o cu pumnul în abdomen pe partea vătămată pentru a o determina să se dezbrace și să întrețină raportul sexual), de faptul că minora în vârstă de doar 13 ani a fost nevoită să suporte nu numai abuzul sexual care a condus la o instabilitate psihică a acesteia (evidențiată de raportul psihologic întocmit în cauză, care a demonstrat că partea vătămată prezintă atacuri de panică, dureri de cap, enurezis nocturn, anxietate anticipatorie la gândul că unchiul ei o va agresa din nou la ieșirea din închisoare), dar și la o întrerupere de sarcină, la o vârstă fragedă, cu consecințe traumatizante, inclusiv în plan social, fiind necesară transferarea sa la o altă școală întrucât era supusă oprobiului sau compătimirii colegilor, de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat, prin săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave ce vizează simultan atât integritatea fizică cât și inviolabilitatea sexuală a persoanei, o reducere a cuantumului pedepsei aplicate nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.
în aceste condiții nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și apel.
Pe de altă parte, în raport de vârsta părții vătămate, nici nu se poate vorbi de libertatea vieții sexuale, numai în imaginația inculpatului, dornic să-și materializeze bestialitatea, putând să existe vreun argument de natură a justifica intenția de raport intim.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.M. împotriva deciziei penale nr. 229/ A din 23 martie 2006 a Curții de Apel București.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 26 mai 2005 la 22 mai 2006.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 2.200.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3246/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3238/2006. Penal → |
|---|
